Tu sa ma ierti…

918aTu sa ma ierti de tot ce mi se-ntampla

Ca ochii mei sunt cand senini cand verzi

Ca port ninsori sau port noroi pe tampla

Ai sa ma ierti, altfel ai sa ma pierzi

Ai sa ma ierti ca nu pot fara tine

Si daca n-ai sa poti si n-ai sa poti

Mie pierzandu-te-mi va fi mai bine

Eu, tristul cel mai liber dintre toti.

Cu drag


N-o sa inteleg niciodata cum pot sa existe oameni care se bucura de nefericirea celor din jur… si nu inteleg ce rost are razbunarea!? In momentul in care ceva frumos se termina urat nu ies in evidenta decat partile rele si nu se mai gandeste nimeni la momentele alea atat de multe si atat de frumoase… n-o sa inteleg niciodata de ce la final incepem sa calcam in picioare toate amintirile pe care , zic eu, trebuie sale pastram in suflet pt noi ….sa ne hranim din ele cand ne e greu. Nu-mi plac sfarsiturile….totusi fara sfarsituri n-avem parte de noi inceputuri
Advertisements

Gand

Prietenii-s ceva foarte valoros in lumea asta a noastra. In momentul in care suntem capabili sa adunam oameni care sa ne fie alaturi in viata si sa fie acolo, sa se bucure si sa planga langa noi suntem niste oameni tare norocosi.

De-a lungul timpului oamenii care trec prin viata noastra sunt mereu altii si altii…foarte putini raman intepeniti in toata aglomeratia asta. Se schimba oameni…se schimba locuri dar raman momente de care zic eu ca-i bine sa te bucuri fara sa te gandesti prea mult….

Lauda omului

de Nichita Stanescu

Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dungă de căldură,
oamenii – o emoţie copleşitoare…
Ei sunt nişte fructe plimbătoare
ale unui pom cu mult mai mare!

Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatră căzătoare,
oamenii-s o lină apăsare…
Sunt mişcare-adaugată la mişcare
şi lumina ce-o zăreşti, din soare!

Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul!

Oamenii-s diferiti, incep…incerc sa invat asta!

Nostalgie…

c7211…mi-e dor de oameni dragi care-s poate departe acum dar pe care vara mi-i aduce mai aproape iar toamna ii alunga parca…mi-e dor de clipe, de locuri… nu-mi place toamna si asta-i poate si pentru ca, asemeni tuturor, asociez anotimpul asta imbracat in nuante atat de frumoase cu inceputul scolii.

Incep o clasa a-12-a despre care cei trecuti deja de “pragul” asta imi spun c-o sa fie poate cea mai faina clasa de liceu… nu-i cred. Inceputul scolii pentru mine nu reprezinta decat un soi de incarcerare… nu cred ca mi-a placut ceva in liceu pana acum, ceva la care sa ma intorc cu drag… am cunoscut totusi oameni care-mi sunt foarte dragi, … si ei sunt poate cea mai mare realizare a mea din liceu.

A venit, a venit toamna… Acopera-mi inima cu ceva..