Mmdc (sau mai mult decat Constantin): Elena

8ec41De-o vreme am senzatia ca sarbatorile trec pe langa mine aproape neobservate. Cea de ieri nu a fost atat de importanta insa gandindu-ma asa la alti “Constantini si Elene” mi-am amintit ca era cel putin o doamna careia ii duceam flori si cel putin un baiat/barbat caruia ii ziceam “La multi ani!”.
Cugetand la lucrurile astea, pentru ca-mi place sa cred ca nu numa şăd ,mi-am amintit de invatatoarea mea scumpa si draga si de modul in care am “sarbatorit-o” noi intr-un an , prin clasa a-3-a.
Femeia saraca ne promisese ca ne duce la picnic la cetate, dar probabil uitase c-o chema Elena si trebuia sa se sarbatoreasca, asa ca noi venisem cu catel, cu purcel… rosioare, prostioare, salamior,suculet. Ajunsi la scoala…lovitura de gratie…excursia fusese anulata pentru ca profii petreceau asa ca picnicul nostru nevinovat trebuia “sacrificat”.Va dati seama ce tragedie si ce problema existentiala era asta pentru niste copii in clasa a-3a. Dupa lupte seculare “Doamna” a invins… verdictul era dat : “FARA PICNIC”.
Cand am vazut ca-i pe-asa am zis Hait, las’ ca tot facem noi o prostie in semn de protest.
S-a intamplat ca in ziua cu pricina sa treaca unchiul impreuna cu verisoara mea mai mica pe la scoala si vazandu-ma zburdand prin curtea scolii au intrat sa vada ce fac. In mintile noastre, in care arta chiulului era inca asemenea unui diamant neslefuit, s-a incropit un plan.. asa ca eu cu Simona am hotarat ca una dintre noi merge la “Doamna” si-o intreaba daca putem merge acasa. Zis si facut…Simona s-a dus si a intrebat cu o modificare “nesemnificativa” totusi: daca EA poate sa plece, fara sa precizeze nimic de ceilalti. Intoarsa in curtea scolii ne-am consultat si am ajuns la concluzia ca “decizia stapanirii” trebuie putin modificata asa ca le-am zis ca toti putem pleca acasa. Nu mult le-a trebuit si peste jumatate din ei s-au hotarat sa mearga la PICNIC asa ca alaturi de unchiul meu cel responsabil am plecat in sir indian spre mandra cetatea a lui Stefan Voda. Pe la jumatatea drumului excursia ne-a fost “sabotata” de catre un trimis al “Stapanirii” care ne aducea de veste ca trebuie sa ne intoarcem.
Prostia era facuta deja asa ca vreo cativa curajosi am hotarat sa o ducem pana la capat. Am petrecut o zi minunata cu multe “aventuri” prin padure si “primejdii” intrand prin spate la cetate ca niste mici infractori ca sa nu platim bilet.
Ajunsa acasa “tzzrrrrr” telefonul…era Doamna…tuna si fulgera si le povestea parintilor mei isprava.
Era vineri asa ca weekendul parea o vesnicie pana luni cand urma sa fie “Marea confruntare” dar nici macar n-am apucat sa-l simt…ca trecuse deja.
Luni la scoala ne astepta Doamna cu “maaare drag” impreuna c-un Sfant Nicolae mai ceva ca ala din Amintirile lui Creanga.A scos toti vinovatii in fata si ne-a “mangaiat” pe rand cu nuiaua pana cand nu ne-a mai trebuit nici picnic si nici cetate.
Minunata amintire, mare om , mare caracter si Doamna asta.

Advertisements

Mircea Dinescu: La berarie


7fc9
Nu mai e bere la berărie.
Mor cartiere, latră tramvaie,
Pe umejoare ruguri de paie
Se coc eretici de meserie.
Doamnă cerneală, du-te-n pâraie.
Fă-te pădure, doamnă hârtie.

Pute-a cutremur. Ţin-te de clanţă.
Iar e de lucru la manutanţă,
iar o să facă proştii avere
şi-or să admire de la distanţă
curajul nostru crescut în sere.

Şi-n timpul ăsta poetul scrie
şi-n vremea asta Irod chiar taie,
smerit dospeşte orzu-n hârdaie
surd la revolte şi la mânie,
preabotezate sfinte Sisoaie
nu mai e bere la berărie!”

Portocale(coapte cu gaz)

6727Am vazut acum ceva vreme un documentar despre cum portocalele noastre mari si frumoase sunt de fapt coapte cu gaz pentru ca oamenii n-au rabdare sa le lase sa se coaca la soare ca de… time is money. Cam asa si cu primarii nostrii…
De vreo saptamana am senzatia ca vad numa’ portocaliu in fata ochilor. De la Humor pana la Bucuresti am trait cu senzatia ca blocurile,casele,strazile si copacii sunt portocalii. Sa nu care cumva sa credeti ca s-a ” reinventat ” daltonismul. Motivul? Suntem in plina CAMPANIE ELECTORALA, prilej de pupat-in-fund si promisiuni-fara-finalitate.
Paradoxal (sau nu), inainte si mai ales in timpul campaniei incep sa rasara ba un trotuar nou, ba niste flori mai frumoase pe marginea soselelor ,mai premiaza niste veterani, mai dau abonamente gratis pensionarilor. Oamenii nu tintesc rau deloc, cred ca stiu si ei nitica psihologie…batranii sunt naivi si usor de cumparat, ieftini cum ar zice unii. Am auzit-o pe bunicamea mai zilele trecute zicand “eu il votez pe asta…ca ne-a dat abonamente”.
Daca ati fi vazut dragilor …cum era fiecare copac cu cat mai falnic cu atat mai plin cu afise portocalii sau cum casele de chirpici care se tineau intr-o rana aveau pe cate un gemulet pac un afis portocaliu.
Eh…”minunile” nu tin mult si mai sunt doar 3 saptamani de campanie.
Halal! Trageti concluziile singuri…