Festival Medieval – Sighisoara

9196Ieri, vorbind cu un prieten, mi-am amintit cat mi-e de dor de Sighisoara si de festivalul ce ma asteapta si anul asta sa-i fiu spectator. Mi-e dor de trenurile pline de oameni pe care nu-i nevoie sa-i cunosti ca sa-ti dai seama din primul moment ca si ei au aceeasi destinatie, au…zic eu, o oarecare sclipire in ochi.In trenurile astea cunosti aproape mereu oameni tare faini pe care poate ca n-ai sa-i mai vezi niciodata dar cred ca si asta ii face mai interesanti. Personalul din Brasov in Sighisoara e ultimul “obstacol” peste care tre sa mai treci…si de-aici e chiar poveste.
Trenul nostru ajunge tarziu in noapte asa ca …orbecaind prin intuneric incepem sa cautam un camping care primeste-un cort si niste oameni obositi. Atunci cand un domn paznic binevoitor ne primeste…in doi timpi si trei miscari punem cortul , fara cuie, dupa care picam morti de oboseala.A doua zi dimineata e chiar frumoasa …corturile rasar ca ciupercutele…la chiuvete si la dusuri sunt cozile luuunnnngiii asa ca-i rost sa-ti mai faci niste prieteni printre cei care asteapta alaturi de tine. O plimbare si-o limonada inainte sa intrii-n cetate reusesc sa te invioreze cu siguranta…odata ce ai intrat te loveste o explozie de culori , de oameni, de talent , de vechi, de nou, de frumos… “intr-un colt e o chitara desigur..” cum ar zice alifantis, pe care in treacat fie zis l-am iertat ca n-a fost anul trecut dar anul asta nu-l mai iertam daca nu ne onoreaza cu prezenta. Spre seara incep concertele…ne asezam cu totii pe iarba si-i asteptam, ca sa ne cante si sa ne incante, pe oamenii care ni-s atat de dragi si pe care ii vedem asa rar.
Concertele din prima seara se incheie intr-un miez de noapte…in camping se aduna cateva chitari si poate o vioara iar noi mergem sa cantam alaturi de ei. La rasaritul soarelui o ultima chitara se stinge incet…cantaretii se imputineaza iar noi ne indreptam tiptil spre cortul nostru incercand sa nu ne impiedicam de nici un alt cort …sau de vre-un om care de caldura a iesit sa doarma afara numa-n sac. In zilele urmatoare …piesele de teatru, concertele,plimbarile ma fac sa ma desprind si sa reusesc sa ma descarc de orice energie negativa acumulata in timp…
Zilele trec pe nesimtite…si timpul zboara pe acorduri de chitara…
Dupa vreo cateva nopti albe si cu niste amintiri minunate…acelasi tren,de data asta mult mai inistit, ma duce acasa pentru ca mai apoi sa mi se faca iar dor…e un ciclu din care n-as vrea sa ies.
Asteptati-ma ,ca vin!

Advertisements

Cine are păreri,are

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s