Dar pana atunci…

476c…o sa crestem mari si-o sa am un bar la malul oceanului , un bar pentru oameni de afaceri si V.I.P.-uri, cu mobila de lemn de culoare inchisa si cu ferestre spre plaja. O sa incep sa port haine businness, multe deux piece-uri, pantofi cu toc si poate o sa fiu ceva mai slaba.. in cele mai multe dimineti o sa ma uit cum in parcarea din fata barului opreste o masina decapotabila , poate neagra. Din ea o sa coboare un tip la patru ace…mereu in costum, uneori cu o cravata mov si-apoi o sa intre in bar, intotdeaua zambind ,uitandu-se in jur cu superioritate, salutand pe unii si altii in drumul spre bar. O sa-l intampin cu drag ca pe un vechi prieten si-o sa-i fac personal un cocktail non-alcoolic albastru, niciodata n-o sa-l las pe tipul de la bar sa-l pregateasca pentru el. O sa vorbim mult si la finalul discutiilor o sa ma intrebe mai mereu daca merg acasa …si-o sa plecam impreuna spre o casa, tot pe plaja ,cu camere colorate si geamuri mari….si uite-asa povestea continua, trebuie.

Asta nu-i un “la revedere” , e varianta mea de “bun gasit” chiar daca nu-mi seamana deloc.

Cu drag

Advertisements

One thought on “Dar pana atunci…

  1. Pingback: Mi-e dor sa-mi fie dor « Sinzilup’s Blog

Cine are păreri,are

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s