Intre copilul virtual si copilul real

Intre doua examene si-o cronica pentru copilul nostru virtual , folkblogul, ma tot gandesc la faptul ca numa maine nu-i poimaine si soramea trebuie sa nasca. Stiu ca asta nu-i postare normala pentru mine si nu asta-i scoppul blogului meu dar sunt atat de emotionata incat am senzatia ,asa cum vorbeam si ma distram cu soramea in urma cu cateva luni, ca odata cu ea o sa nasc si eu …un copil virtual. Tare mult sper sa am nepot sanatos , mandru si sa treaca sesiunea asta fara prea multe probleme.

Pana una alta copilul virtual,care indata implineste un an consuma foarte mult timp si, vorba unei folkiste dragi noua, nu numai timp 🙂 . In alta ordine de idei ma gandesc oarecum cu groaza, oarecum cu chef  la ce vara aglomerata ma asteapta.

Ce sa-i faci e criza, e cald si foarte smarald.

Advertisements

Vesnic musafir pe plaiurile virtuale

Zice-se iar am avut o perioada foarte agitata asa cum imi sta bine mie si celor ce ma inconjoaca. Dupa un 1 mai zbuciumat pentrecut in Vama nostra, asa cum e ea , alaturi de prieteni mai vechi sau mai noi as avea tare multe lucruri de povestit. Totusi parca toate clipele astea nu merg asternute pe www ci asteapta sa fie povestite la o bere intr-un cadru restrans. Ce-a fost e chiar poveste si ce-a urmat n-a fost mai prejos. Zilele din Vama au resit sa ma incarce cu multe energie pozitiva de care aveam musai nevoie. Ajunsa in Bucuresti dupa toata veselia n-am reusit sa stau decat 12 ore datorita faptului ca-n dimineata imediat urmatoare am plecat in practica alaturi de colegii din MEDIUL meu :). Mi-am petrecut ziua de nastere in mare parte pe autocar si n-am crezut c-o  sa fie ceva special ,cand, spre seara datele problemei s-au schimbat. Ne-am trezit inzolati intr-o tabara de copii in mijlocul padurii si-am petrecut pana spre dimineata fara ca nimeni si nimic sa ne deranjeze. Cum nu se putea mai frumos a existat si-o chitara ca sa-mi intregeasca bucuria. Abia acum am cunoscut o multime de oameni faini din facultatea prin care tot bantui de vre-un an si tot ma mir ca nu i-am descoperit pana acum.

Am avut parte de tot ce mi-am dorit si mai mult de atat nu stiu ce-as fi putut sa cer. Va multumesc tuturor pentru zilele astea pe care ni le-am oferit unii altora, poate ca-s usor plictisitoare  sau melodramatica dar eu ma simt mult mai implinita dupa toata perioada asta.