Intre doua examene si-o cronica pentru copilul nostru virtual , folkblogul, ma tot gandesc la faptul ca numa maine nu-i poimaine si soramea trebuie sa nasca. Stiu ca asta nu-i postare normala pentru mine si nu asta-i scoppul blogului meu dar sunt atat de emotionata incat am senzatia ,asa cum vorbeam si ma distram cu soramea in urma cu cateva luni, ca odata cu ea o sa nasc si eu …un copil virtual. Tare mult sper sa am nepot sanatos , mandru si sa treaca sesiunea asta fara prea multe probleme.
Pana una alta copilul virtual,care indata implineste un an consuma foarte mult timp si, vorba unei folkiste dragi noua, nu numai timp 🙂 . In alta ordine de idei ma gandesc oarecum cu groaza, oarecum cu chef la ce vara aglomerata ma asteapta.
Ce sa-i faci e criza, e cald si foarte smarald.