De-ale studenţiei … altora (3)

Pentru ca am observat ca savuraţi poveştile omului am copiat cu nesimţire şi episodul 3 * :

“Hai ca vine-vine episodul Trei din viata mea de la Arad

“Mosu”

Alte episoade (nescrise inca) ar fi:Telefonul buclucas, Operatiunea „Vanzare”, Nervi si cafteala, Pusca si Bill Clinton etc

Cum v-am mai povestit deja, in Anul I de facultate stateam in gada la un mos pe Strada Romanilor, cu vedere direct la soseaua principala. Mosul asta la care am stat era un tip asa de vre-o 90 -100 de kile, fost CFR-ist cu pensie babana. Acum sa nu intelegeti ca era un sclerozat de 99 de ani, ca CFR-istii ies la pensie mult mai devreme… tipul se tinea foarte bine, avea in jur de 65 de ani!
Nu stiu cum facea, dar pe langa faptul ca era un „zgarie-branza” adica un zgarcit nemaintalnit, lui niciodata nu ii ajungeau banii. Apoi era si taare pretentios si meticulos, cand m-a peimit in gazda mi-a aratat camera care urma sa fie a mea, si a inceput sa imi explice ca vezi-doamne „el a facut curatenie in camera” … apoi a inceput cu Continue reading

De-ale studenţiei … altora(2)

Episodul doi din seria “De-ale studenţiei …altora” * :

“Hai ca incerc sa imi pun pe net si episodul doi… desi afara e senin, nu mai ninge si ma cam lasa inspiratia…. Episodul de azi se cheama:

Ciordeala-Mangleala

Trebuie totusi sa stiti ca NU sunt inventii! Sunt chestii traite “live” de mine pe timpul facultatii… Atata doar ca poate evenimentele nu sunt in ordine cronologica, adica io mi-am luat motor abia la sfarsitul anului trei de facultate… deci acum imi dau seama ca faza cu inundarea vecinului s-a petrecut cand eram deja in anul patru

Grasu asta la care stateam, nebun fiind, nu avea nimeni treaba cu el, adica ma refer la politie. Tipul intra in magazine cu un tupeu incredibil, se uita in stanga si in dreapta si cand prindea mmentul … Continue reading

De-ale studenţiei … altora(1)

În urmă cu mai bine de 4 ani,  alergând pe plaiurile virtuale , am descoperit nişte povestioare pe un forum cu şi despre Oltcituri(www.oltcit.ro) 😀 . Să fi fost melancolia că tata atunci când eram mica deţinea aşa o maşina, să mă fi nimerit din întâmplare…sincer nu-mi mai amintesc, cert e ca am dat peste istorisirile nemaipomenit de amuzante ale unui student în Arad. Astăzi într-un context oarecare mi-am amintit de înscrierile cu pricina şi-am hotărât să le caut iar într-un final le-am găsit pe acelaşi forum pe care le citisem cu ani în urmă. Nu ştiu dacă ele au mai fost postate pe vre-un blog sau au mai aparut în alt loc în afară de oltcit.ro dar cu toate astea m-am hotarat să le public şi aici*.

asa că…

“Salutare!

Incep sa va povestesc o faza haioasa petrecuta in timpul facultatii, cand stateam in gazda in Arad. Faza mi-am adus-o aminte dupa ce Razvan ne-a povestit ce a patit el cu inundatiile…
In anul doi de facultate io mi-am schimbat gazda, ca stateam la un mos care imi manca mancarea din frigider… mama lui de nehalit! Hai, ca ma obisnuisem cu chestia asta, adica daca mancam Continue reading

Joculete

Într-o vreme vă vorbeam despre jocuri şi despre faptul că ani de zile ,în perioada liceului mai ales, am jucat Sims cu toate variantele lui. Atunci aveam ce-i drept mult timp liber şi-mi permiteam să stau ore în şir dezvoltând cariere şi trimiţând copiii la universitate 🙂 . În afară de Sims , în rarele momente când n-aveam chef, jucam Caesar III şi mereu încercam să-mi dezvolt oraşele pe cele mai nasoale hărţi, nu ştiu dacă am câştigat vreodata…

În ultimii ani , timpul e scurt iar puţinul timp liber pe care-l am la dispoziţie îl dedic ieşirilor cu prietenii, concertelor sau altor activităţi foarte puţin sau deloc legate de lumea virtuală.

Cu toate astea îmi place să mă joc din când în când şi tocmai de-aia în momentul de faţa Farmville şi Triburile sunt cele pe care le prefer , în primul rând pentru că sunt în timp real şi nu necesită instalare sau ore în şir de stat în faţa calculatorului.

Eu v-am zis…voi?Ce mai jucaţi sau…vă mai jucaţi?

Sindicatul cotcodacilor cere dreptul la SĂNĂTATE!

Povestea începe cu Groparu ( ce dubios suna 🙂 ) pe care-l citesc de vreo doi ani ,cu aceeaşi frecvenţă, fiind primul blog pe care-l accesez dimineaţa la cafea şi fără de care nici acolo unde stă regele pe Tron nu pot să mă duc de proasta ce-mi e ziua. Dacă nu-l ştiţi încă e cazul să-l vizitaţi, are nişte poveşti de spus şi nişte zâmbete de furnizat!

Uite-aşa într-o zi cu soare l-am vazut pe Groparu cum face promovare la ceva site unde-i membru de mare angajament şi-am zis că n-are ce să fie rău. Între timp am devenit fidelă site-ului şi-alaturi de alţii mi-am mai găsit un preferat în persoana Doctorului Şendroiu. Din nefericire pentru noi el nu se regaseşte în lista cu echipa.

E revolutie! REVOLUŢIE ! Ne luptam cu Mogulul de ceva vreme pentru că ţine morţiş să ne refuze dreptul la sănătate :). Acestea fiind datele problemei revoluţia s-a iscat atât pe sindicat cât şi la sediul DailyCotcodac sperând ca rezultatele sa se vadă cât mai curând iar Doctorul Şendroiu să figureze la ECHIPĂ. Până una alta …noi suntem pe baricade! Ne luptăm până cade serverul, morţi încă n-avem ,din fericire, iar răniţii n-are oricum cine să-i trateze că de….n-avem doctor!

Vom revenii cu detalii de pe câmpul de luptă!

Readucem in actualitate…

Pentru cei ce pe vremea 360-ului nu-si piedeau timpul citind prostiile de pe blogul meu si au trait fericiti pana astazi…readucem in actualitate:

Tembelonovele, internate elvetiene si destinatii de vacanta

Mi se intampla cateodata sa ma mai “pierd” prin cate un episod de telenovela si aflu din primele secvente tot ce s-a intamplat inainte si ce-o sa se intample 100 de episoade mai tarziu.
Zilele trecute urmarind un asa episod am ajuns sa ma intreb daca scenaristii astia intr-adevar nu mai au inspiratie sau pur si simplu nu se obosesc?!
“Revelatia” asta a mea a pornit de fapt de la urmatoarea situatie : tata cu bani , fiica/fiu pupat-in-fund alcoolic(a)/drogat(a)
Rezolvarea?
Infricosatorul internat din Elvetia unde o sa vina bau bau peste noapte si-o sa-i transforme in baietei si fetite cuminti.
Dupa cum par sa arate internatele lor… sa-l tot superi pe taticu sa te trimita o tura-n Elvetia la un internat din asta “urat si intunecat “(a se observa poza din campus).Or avea si astia niste legende infricosatoare si poate ca internatele lor sunt un fel de dracula al Romaniei despre care toti stiu totul si nimic, oricum cand om avea noi campusuri din alea o sa viziteze si tata Floarea ( a se citi tzatza) Elvetia.
Ulterior am mai gasit o explicatie pentru ciudata mea dilema si anume faptul ca “generatia de aur” ,din care fac parte si eu, viseaza la shopping la Milano si plaja-n Barcelona nu la muntii din Elvetia si la statuile din Insula Pastelui, m-a si intrebat un prieten la un moment dat ce tot am cu Elvetia asta ca acolo merg numai “bosorogii”.
Pana una alta n-am bani nici de Elvetia sa nu mai vorbim de cei doar 5000 de euro de care as avea nevoie ca sa ajung in Insula Pastelui…vise.
p.s. numarul de cont pentru donatii il primiti numai daca suma sare de 500 de euro

si asta…

Scrii daaa…tragi!

De-atunci pana azi am senzatia ca nu s-a schimbat nimic…poate doar fabulele nu mai au atata haz 🙂

* cu dedicatie speciala pentru Biserica de Sud 🙂

Poate-l stiati sau poate l-ati revazut ,oricum sunt convinsa ca a reusit sa va aduca macar un zambet 🙂 .

p.s. cine crede ca a vazut Operatiunea Monstru de mai multe ori decat mine?

…cea din urma avand o mai mare relevanta acum

enjoy

Taxa pe “fericire”

Toate ca toate dar asa ceva sa mor daca am crezut vreodata c-o sa citesc!:)) Am inteles, taxe pe fast-food , pentru tigari, alcool ,draci,laci ,pisici,caini si alte lighioane dar taxa  pentru sex marital si pre-marital n-am crezut veci pururi c-o sa se inventeze:)) . Stau si rad singura citind articolul asta si ma gandesc ca-i musai sa mai implementam o taxa pentru aer , parturi ( a se citi pârţuri) , una pentru volumul si consistenta fecalelor si bineinteles una pentru grosimea firului de par din fundulet=)).

Tot ce pot sa-i recomand lu’ nenea asta e sa viziteze un pic strada Matasari , avand ca reper zona Iancului(daca nu cumva stie prea bine unde e) si sa se lase de propus taxe ca am senzatia ca si-a gresit vocatia.

Hai pa si de-acuma…abstinenta tati:))