De-ale studenţiei … altora (3)

Pentru ca am observat ca savuraţi poveştile omului am copiat cu nesimţire şi episodul 3 * :

“Hai ca vine-vine episodul Trei din viata mea de la Arad

“Mosu”

Alte episoade (nescrise inca) ar fi:Telefonul buclucas, Operatiunea „Vanzare”, Nervi si cafteala, Pusca si Bill Clinton etc

Cum v-am mai povestit deja, in Anul I de facultate stateam in gada la un mos pe Strada Romanilor, cu vedere direct la soseaua principala. Mosul asta la care am stat era un tip asa de vre-o 90 -100 de kile, fost CFR-ist cu pensie babana. Acum sa nu intelegeti ca era un sclerozat de 99 de ani, ca CFR-istii ies la pensie mult mai devreme… tipul se tinea foarte bine, avea in jur de 65 de ani!
Nu stiu cum facea, dar pe langa faptul ca era un „zgarie-branza” adica un zgarcit nemaintalnit, lui niciodata nu ii ajungeau banii. Apoi era si taare pretentios si meticulos, cand m-a peimit in gazda mi-a aratat camera care urma sa fie a mea, si a inceput sa imi explice ca vezi-doamne „el a facut curatenie in camera” … apoi a inceput cu meticulozitatile, de parca io eram venit de pe luna… cica: „uite, vezi?? – de aici se aprinde lumina- uite are doua butoane, primul e pt un bec, al doilea e pt al doilea bec, da e bine sa nu folosesti ambele becuri de-odata ca se consuma curentul… veeeeezi, aragazul ca e pe curent, uite vezi asa se invarte de buton si se incalzeste plita, trebuie sa folosesti numai butonul asta ca alelalte consuma mai mult. Telefonul il folosesti doar cand sunt io acasa si incerci sa ai numai convorbiri scurte…”. Bai frate, nu stiu cum am reusit sa dau peste asta, un tipicar care ma enerva la culme. Si in prima zi cand am venit la el am discutat despre cheltuieli comune, apa, curent, telefon etc. am ajuns la niste intelegeri. Adica mi-a spus ca el telefonul nu-l prea foloseste si ca la nota lui de telefon nu apar impulsuri, ca el se incadreaza in cele 100 de impulsuri lunare incluse in abonament… deci am convenit sa ma lase sa folosesc telefonul „cand e el acasa, ca sa fie sigur ca nu il stric” si cand vine factura, io sa platesc toate impulsurile suplimentare, peste cele 100 incluse in abonament. Pe vremea aia nu aveam mobil. Probail ca omul a vrut sa se asigure ca nu incep sa sun la bucuresti si sa ii incarc nota de plata…. In fine, a trebuit sa stau la el, ca era destul de greu sa gasesti gazda in arad pe vremea aia. Si apoi era nasol sa incepi sa te muti, fiecare cu pretentiile lui, nu stiai niciodata peste ce panarame puteai sa dai. Ok, am zis ca ma obisnuiesc io cu el, ca n-am incotro… De fapt io mai cautasem inainte gada statusem chiar o luna la o femeie singura care era OK, de fap ma trata ca pe copilul ei! Dar dupa o luna incepusera vecinele sa comenteze si sa barfeasca ca cica ea ar trai cu mine… ceea ce era cu totul neadevarat! Ea era o femeie cumsecade si foarte serioasa pe la 50 si ceva de ani, io eram un biet student venit din capitala cu traista-n bat la 20 de ani. Da ce sa fac, de gura vecinelor (niste babe nefutute si proaste) a trebuit sa plec de urgenta … si am nimerit la Mosu. Ei bine, locuiam intr-un bloc cu 10 etaje la etajul trei. Bineinteles ca mosu a insistat sa mearga cu mine cu liftul sa imi arate cum functoneaza, pe ce botoane am voie sa apas si pe care nu! Pt el liftul era ceva cu totul si cu totul desebit, o minune! Ca doar io nu veneam din bucuresti, ci de la botul Vacii!
In fine, prima luna a fost OK, am inceput sa ma obisnuiesc cu ciudateniile lui, io eram silitor si mergeam la cursuri si seminarii, iar in week-end eram mai mult prin camin pe la colegi. Apoi a venit Decembrie, cand am luat vacanta si am plecat la Bucuresti. In Ianuarie deja a inceput sa se imputa treaba. Cum am venit mi-a explicat el ca cica a crescut cursul leu/marca, si ca viata e toot mai grea, ca se scumpesc toate etc pt ca in final sa zica:
„Pe luna Decembrie nu iti mai cer in plus chirie, da pe ianuarie tre sa mai imi dai 20.000 in plus…” Am zis in gandul meu ca „ceac-pac – tot un drac, cu 20 de mii in plus sau in minus nu saracesc.” Parca dadeam in jur de 200.000 de mii pe luna. Buuun, ideea a fost la inceput ca nu imi ia chiria in marci ci in lei, si ca nu imi va creste chiria in lei in functie de cresterea marcilor. Da in fine, inflatia era galopanta, era normal sa creasca si chiria.
Apoi io am intrat in sesiune. Trebuia sa invat , stateam seara la lumina sa invat. Cand mi-era lumea mai draga, ma trezeam ca bate la usa si intra in camera sa vada ”daca nu cumva mi-e rau” – de fapt vroia sa vada ce fac. Si cand vedea ambele becuri aprinse se scandaliza (erau 2 becuri amarate de 60 de Wati) ca cica consum prea mult curent… da oricum curentul plateam fifty-fifty, iar el consuma mai mult ca mine, ca statea toata ziua la televizor, adormea cu TV-ul aprins! Azi asa, maine asa, pana mi-a sarit tandara si i-am zis ca am de invatat si ca nu vad cu un singur bec chior! Asa ca sa ma mai lase in pace, daca nu-i convine, sa-mi spuna si plec!
Intelegerea a fost ca daca el va vrea vre-odata ca io sa plec trebuia sa ma anunte cu 2 saptamani inainte, ca sa am si io timp sa imi caut in alta parte, iar daca io ma hotaram sa plec, trebuia sa ii zic tot asa cu 2 saptamani inainte .. de fapt era vorba de12 zile… Da mosu era fericit cu mine, ca de bine-de rau eram un baiat linistit, nu ii aduceam curve prin casa, nu ii stricam pe acolo nimic, imi vedeam de treaba mea, plateam chiria la timp, ma mai certam io cu un vecin idiot da asta e! Si mosu nu vroia sa plec… asa ca ne-am inteles sa folosesc 2 becuri atunci cand invat si cand nu invat sa stau cu un singur bec…
Apoi a inceput sa se lege de mine ca cica de ce stau atat de mult in baie cand fac dus (io ador apa, imi placea sa stau cate o juma de ora sub dusul fierbinte) – ca cica nu poa sa se pise din cauza mea ca tin baia ocupata… Si trebuie sa precizez ca pe vremea aia NU erau contorizate apartamentele! Deci ori ca stateam 3 ore, ori ca stateam 10 minute sub dus, cheltuielile se imparteau la tot blocul – deci nu i-am inteles logica… Mai apoi am inteles io ca vecinul de alturi (alt handicapat pensionar cretin) statea si cronometra cat timp se auzea apa ca curge la noi si facea scandal in consiliul blocului ca cica io consum apa pensionarilor!!! Alta chestie era ca tipul nu gatea mai deloc, maca la pranz la Cantina pensionarilor, si mancarea acolo era chiar ieftina (in jur de 9 -10 mii portia de felul intai, felul doi + desert!) – manca acolo pe saturate, baga paine cat cuprinde ca sa ii tina de foame. Seara isi lua niste slanina pe care o prajea si halea cu paine si ceapa. Io mai aveam obiceiul sa imi mai cumpar de mancare, cate un ou-ceva, si sa imi prajesc seara… Si pt asta imi luam si ulei – normal nu? Puneam uleiul prajeam oul, haleam oul si gata. El venea, vedea uleiul in tigaie, lua cate o bucata de paine si lingea tigaia! Bai frate, era ceva de speriat, io numai cand vedeam ca intinge painea in tigaia cu ulei deja mi se facea greata bai nene! Si io trebuia sa cumpar kilu de ulei la 10 zile…ca mi-l sorbea nehalitul! Iar io nu cumparam mancare in cantitati mari, ca la pranz mancam oricum la cantina… luam pt seara cat sa manananc odata. Doar sambata imi luam mau multa mancare, mai luam cartofi si alte alea-alea ca sa imi fac in week-end cand nu aveam cantina. Bai da mosu asta ma pandea, dupa ce termina de halit dadea raita prin frigider sa vada daca a mai ramas ceva de la mine… nu pt ca n-ar fi avut si el, ci pt ca era lacom. Daca mai vedea vre-o felie de parizer pe care nu mai putusem sa o halesc sau o bucata de paine, gata! Era in culmea fericirii, imi spunea ca daca io si-asa nu o mananc, e pacat sa se strice! Si culmea, de multe ori mai lasam seara ceva mancare in frigider, iar a doua zi veneam seara de la cursuri si ma bazam pe faptul ca acasa mai am mancare de ieri, deci nu ma mai opream in oras sa imi cumpar… si acasa mai aveam mancare din parti! Io m-am revoltat discutam cu mama si ii ziceam ce face asta, mama saraca e mai concilianta si imi toot spunea ca cica sa nu ma cert cu el, ca sa-l inteleg si pe el saracu alea-alea. Saracu de el ca avea dita-mai pensia pe care jumătate o depunea lunar la banca. Iar cand se deschidea strandul la 1 mai isi inchiria acolo o cabian, ZILNIC se ducea de la 9 la 14 pe strand… cica sa vada gagicile cu tatele goale care fac plaja… era obsedat sexual mosu nostru! Stiam in fiecare zi ca pleaca la 9 fara ceva, apoi la 14.00 e la cantina si pe la trei venea acasa sa se uite la televizor.
Zi de zi acelasi program monoton. Partea buna e ca in timpul asta puteam sa fac tot ce vroiam in casa, eram stapan! Pacat ca de libertatea asta ma puteam bucura doar in anumite perioade din an, adica in sezonul de strand: 1 Mai – 30 Octombrie.
In fine, dupa vre-o 3 -4 luni, se obisnuise tipul cu mine, cu toate ca era tare stressant! Incepuse sa imi povesteasca ca cica e fericit ca stau acolo, ca nu vrea sa plec (cred si io, ca eram un sponsor prost care ii dadea bani si mancare) ca cica inainte au stat la el tot felul de panarame. Ca cica ar lua el fete sa stea acolo ca cica fetele sunt mult mai ingrijite si fac curatenie in camera, ca mentin ordinea in camera (la mine era tot timpul dezordine si chestia ata il scotea din minti!!) cica sunt mult mai grijulii cu lucrurile decat baietii, da ca au un singur bai… mai devreme sau mai tarziu ajungea sa le foote si ele se faceau ale dracu apoi si nu mai vroiau sa plateasca chirie… Bai era total mosu, povestea cu atata aplomb ce facea el cu eleve care statusera la el in chirie… huuh, cica gaci de clasa a X-a si-o trageau fara probleme, cica era taare fericit din punctul asta de vedere… cu una se intelesese sa si-o puna de trei ori pe saptamana… da cica dupa o perioada de „proba” si-o punea gagica aia mereu cu … si problema era ca nu mai putea s-o foota pe Lenuta (asta era Gagica lui oficiala, era o femeie maritata la 35 de ani care venea din cand in cand in „vizita”) – ca il epuiza pustioaica aia… Si problema era ca gagica n-a mai vrut sa ii mai dea si bani, iar banii erau foarte importanti pt el asa ca a renuntat la gagici! Altadata una a ramas gravida si a trebuit sa ii plateasca chiuretajul ca sa nu se duca aia la politie, ca era si minora… chestia asta a pus capac la gagici, de atunci n-a mai vrut! Imi povestea ca a avut odata un student si ca cica ala era un prostanac, ca era neatent, i-a stricat o priza, i-a stricat manerul de la frigider, i-a rupt o planta (adica o floare de-aia de apartament care screste in ghiveci) si ca a trebuit sa renunte si la ala … Si ca i-a luat foarte mult panaa gasit un student ca mine in care sa aiba incredere. Buuun, deci aveam si io un as in maneca! Bai frate – hai sa zic, la inceput a fost cum a fost, da dupa aia incepuse sa ma enerveze. Si io cum sunt vita de oltean si imi fierbe sangele una-doua – pt mine era un chin sa ma abtin sa nu ma cert cu el. In fine, trece anul I, in vara merg acasa la Bucuresti, iar in Septembrie trebuia oricum sa ma intorc sa dau restante, deci m-am intors tot la el, ca e destul de dificil sa cauti chirie in arad in timp ce stai in Bucuresti. Buuun trecusem peste toate frecusurile lui, peste faptul ca imi halea mancarea, peste faptul ca ma urmarea, punea semne la telefon, peste faptul ca nu ma lasa sa consum curent, si mai grav, peste faptul ca Si m-am facut al dracu! Am trecut la represalii!!!
LUNAR imi crestea chiria. Ajunsesem la 280.000 la inceputul anului II. Ok, da cand a inceput sa ma streseze cu faze de genul- sa plec si io o ora –doua cand vine Lenuta – ca cica vezi-doamne nu poate aia sa se fooote din cauza mea, ca cica e stresata de prezenta mea- pai atunci m-am enervat. Am zis GATA, RAZBOI.

Am inceput sa imi rationalizez strict mancarea, de-al dracu NU mai lasam NIMIC in urma mea! Daca ramanea ceva, ARUNCAM LA COS! Cand stiam ca vine Lenuta, ieseam la plimbare prin zona, ma uitam cand plecau ei din bucatarie in dormitor „la treaba” (era simplu, ca el nu uita niciodata lumina aprinsa in bucatarie de zgarcit ce era!), mai stateam 5 -10 minute sa „se incalzeasca porumbeii” apoi hop si io la usa…
– Aaa, scuzati deranjul, mi-am uitat portofelul…
Alta data:
– Aaaa, scuze, ca sun insistent, da mi-am uitat cheile acasa si trebuie sa iau abonamentul de tramvai….
Si tot asa. Il stresam si io pe el cand ii era lumea mai draga. Si il vedeam ca era nervos, de multe ori iesea in curu gol sa imi deschida si fugea apoi repede-repede in camera sa inchida usa… Odata uitam portofelul, data viitoare cartela magnetica de telefon, alta data cheile, alta data abonamentul de tramvai, alta data trebuia sa imi iau nu-stiu ce curs sa merg in camin – saracu de multe ori cand plecam de acasa si se apropia ora la care venea Lenuta ma intreba inainte sa plec:
– Ai luat tot.. cheile, vezisa nu uiti cheile, ai grija sa nu le pierzi..
– Da mi-am luat cheile..
– Da portofelul l-ai luat?? Ai grija sa nu pierzi cumva portofelul, sa il tii intotdeauna in buzunarul de la piept…
– Da, am luat portofelul…
– Da cartela ai luat-o, sigur ai luat tot ce-ti trebuie ???
– Pai cred ca da, da nu pot fi niciodata sigur nu? Ce sa fac, sunt si io om si oamenii mai si uita unele lucruri cate-odata…
… bineinteles ca si de data aia uitasem ceva…
Deci discutiile astea erau de fiecare data in timp ce io ma pregateam sa ies pe usa, cand ma incalta… Si peste 25 -30 de minute cand se „incingea” footaiul cine credeti voi ca suna la usa??? Pai Gabi! Da io sunam, ca mosu exasperat incuia usa pe dinauntru si lasa cheia in usa, ca sa nu ii mai prind io in flagrant… asa ca sunam preluuuung… aparea mosu cu o mana pe „problema” ridicata si cu curu gol… Era funny rau de tot! De multe ori coboram, ca peste doua minute dupa ce deja ii deranjasem, sa ma intorc cu alt pretext, ca iarasi am uitat ceva… Pur si simplu cred ca ma ura mosu, da n-avea ce sa-mi faca. Si chestia dura era ca nici nu avea prea mult timp cu Lenuta, ca porumbita trebua sa faca si un dus apoi, si sa se duca repede-repede la barbata-su acasa, care nu trebuia sa banuiasca nimic ca ala era mai tanar ca mosu meu si cica era taaare gelos. Si chestia asta se intampla cam de doua- trei ori pe saptamana, cate-odata aveam cursuri si nu puteam sa ii sicanez, da in 80% din cazuri le stricam petrecerea! Bai frate aveam asa o satisfactie nemaipomenita cand vedeam ca le-am stricat planu… si se pare ca dupa ce apaream io la usa si sunam indelung, gagicii ii cam pierea cheful, ca se aprindea lumina la bucatarie si iesea mosu pe geam sa fumeze tigara de la tigara…si 10 minute mai tarziu cobora gagica din bloc si mergea la tramvai. Cate-odata mai chemam si cate un coleg cu mine si dadeam buzna… atunci se supara ca cica „trebuia sa il anunt dinainte, sa ii cer voie sa aduc colgi cu mine”. Adevarul e ca si io eram al dracu, faceam chestiile astea special ca sa ma razbun!
Alte faze pe care le faceam… ii cresteam consumul de curent! Adica din momentul in care iesea mosul pe usa ma duceam frumos in camera lui aprindeam televizorul, aprindeam veioza, aprindeam TOATE becurile de la el din camera, becul de pe hol, dadeam drumul la robineti in baie sa curga, atat la chiuveta cat si la vana, trageam apa la WC o data la 5 minute, in bucatarie porneam TOATE ochiurile de la aragazul lui care mergea pe curent, dadeam drumu inclusiv la cuptor, apoi la mine in camera bagam in priza fierul de calcat si radiatorul, iar in locul becurilor de 60 cumparasem io 3 becuri betooon de tot de 150 de W pe care le insurubam in locul celorlalte. Bai frate, in prima zi cand am facut chestia asta zici ca a fost atac cu bombe, sareau sigurantele intr-o veselie… asa ca am modificat sigurantele ca sa suporte un consum muuuuult mai mare, am pus niste sarme de neam prost! Ce lita frate, am pus direct sarma… ca sa nu se mai arda! Bai nene, se facea o caldura in casa- ceva de nedescris! Lasam toate geamurile laaarg deschise… cu ocazia asta am descoperit ca mosu facea si jmeckerii cu curentul, adica avea tras un fir de la contor pana la un calorifer… cu mintea mea bolnava am decuplat firul ala de la calorifer, asa de chestie… Se invartea rotita de la contor ziceai ca e elice de avion, reuseam sa consum aproape dou KW pe ora! se triplase cosumul de curent… Dupa o luna a inceput mosu sa intre la banuiala… da nu mi-a zis nimic! Banditu dracu a gasit firul decuplat si … l-a legat la loc! Io luam patentul si il dezlegam dupa ce pleca el, iar cu juma de ora inainte sa vina il legam la loc! Deja eram teleghidat, cand isi lua ramas bun ca pleaca, io deja ma indreptam spre obiectivele mele strategice de sabotaj… Si chestia e ca a inceput si el sa ma saboteze. Beleaua era cu plita incinsa, trebuia sa torn apa rece pe ea sa se raceasca pana venea mosu…
Cand mai venea cate un coleg pe la mine (aveam vre-o trei-patru prieteni cu care se familiarizase si el) imediat incepea sa se planga la aia… „ca gabi uite, nu face ordine la el in camera, ca nu da cu aspiratorul decat o data pe saptamana, ca la mine intotdeauna e patul nefacut, ca la mine cursurile sunt imprastiate prin toata camera, ca el n-a mai pomenit asa baiat dezordonat etc” Apoi l-a mancat in cur sa imi tooot creasca chiria nejustificat de mult, ajunsesem in Decembrie la 350.000 lei… Asa ca m-am hotarat sa o tai de acolo… Si am pandit momentul: In arad batalia pt chiriasi e din septembrie pana in noiembrie, ca atunci incep scolile… dupa aia era mai greu sa gasesti chiriasi, ca toata lumea se cam aranja pana in noiembrie… iar in ianuarie – februarie chiar ca era o perioada moarta, nici oferta de chirii da nici chiriasi! Asa ca io m-am hotarat sa plec de la 1 Februarie… si pe la inceputul lunii ianuarie l-am gasit pe Grasu, despre care am povestit in episodul trecut…Da si io am fost escroc… adica io stabilisem cu Mosu sa ii zic daca plec cu 12 zile inainte, asa ca am asteptat sa treaca tipul, si exact cu 12 zile iainte de 1 Feb. Tam-nesam in bucatarie am inceput sa-i zic:
– Hmmm stiti, a aparut o mica problema, n-ar trebui sa fie mare lucru… da trebuie sa discutam
– Pai nu e nici o problema, hai sa discutam…
– Pai problema e ca sunt cam in pana de bani si Dvs tooot imi mariti chiria de la luna la luna, asa pe neasteptate… Banuiesc ca si pe Februarie o sa imi cresteti chiria..
– Aaa, pei vezi ca esti baiat destept, asa e, o sa cresc cu 30.000 mii (adica ar fi ajuns la 380.000/luna) da promit ca e pt ultima data pe anula asta, acum iti mai maresc si promit ca gata, tot anul nu mai maresc…
– Pai acelasi lucru l-ati spus si la 1 Ianuarie… ca e ultima data..
– Aaa, pai stii au fost sarbatorile, am cheltuit mai mult, preturile au crescut…
– Pai tot asa ati spus si la 1 Decembrie… si la 1 Noiembrie… in ritmul asta pana termin facultatea o sa ajung sa platesc 200 de marci pe luna!
– Aaaa, nuuu stai fara griji, ca nu o sa se ajunga acolo (el zambea in timpul asta…)
– Aaaa, pai sunt sigur ca nu o sa se ajunga (si io am inceput sa zambesc laaarg) si nu glumesc…
– Mai gabi, tie nu ti-e bine aici, e cald, e curatenie, e aproape de tramvai, e aproape de facultate, io cred ca ai toate conditiile….
– Aaaa, da… e cald (imi venea sa ii spun ce cald e dupa ce pleaca el din casa – hihi), daaa – numai ca io am gasit in ziar ca altii primesc in gazda la juma de pret fata de cat platesc io acum…
– pai da, mai gabi, da acum te-ai obisnuit si tu aici (deci el pe asta se baza fraieru!!) in alta parte cine stie ce conditii gasesti… (io aranjasem deja cu alalalt, cu grasu, deja imi daduse omu cheia, asa ca ma durea in pix!)
– pai conditiile ca si conditiile, da pretul ma omoara… si apoi mancarea care tooot dispare… si stresul ca stau cu becuri chioare in camera… si stresul ca nu pot si io sa vorbesc la telefon cand sunt singur, poate am si io o gagica si vreau s-o aburesc la telefon nitel si mi-e jena cand nu sunt singur…
– aaa, pai nu e nici o problema, am vazut ca seti serios, asa ca poti sa suni cand vrei tu, da suna gabi, hai ca nu e nici o problema…. Iar becul – recunosc, da vezi si tu ca sunt vremuri grele, preturi mari…
– Pai tocmai ca sunt vremuri grele… hmmm aici am un calendar, noi am stabilit sa va zic cu 12 zile inainte sa plec… pai ia sa vedem.. aaa da, mai sunt 12 zile pana la 1 Feb… asa ca va zic de acum, asa cum a fost intelegerea: AVETI 12 ZILE SA VA GASITI ALT FRAIER!
… mosu n-a parut afectat in prima faza…:
– Ok, daca tu asa vrei, io dau anunt in ziar si gasesc pe altcineva, nu e nici o problema…
Asa ca mosu a cumparat ziarul local de publicitate care apare in fiecare vineri, a decupat talonul si a scris anuntul pe el.. numai ca a facut o mica gresala: a uitat a doua zi talonul pe masa cat s-a dus pana jos sa ia paine! Sau poate l-a lasat intentionat sa-l vad io si sa intru la idei ca si cum il durea la banana ca nu mai vreau sa stau la el… Atat mi-a trebuit, talonul fiind completat, io am luat un pix si am umblat „nitel” la el, adica i-am modificat o cifra de la telefonu.. hihi! Si el bineinteles ca nu a mai observat, a dat anuntul in ziar si astepta ca fraieru sa sune telefonul!!! A fost BETOOON!!! Io mai ca nu topaiam de fericire, in definitiv isi merita soarta, ca prea imi frecase ridichea un an si ceva!!!Stiam ca e disperat, ca daca nu gasea chirias, avea sa piarda chiria pe februarie… De obicei daca nu gasesti de la 1 a lunii nu mai gsesti pt luna respectiva… Bai frate, se agita ca un coi intr-o caldare, fuma tigara dupa tigara si se invartea asteptand sa sune telefonul… Si io de-al dracu imi rugasem cativa colegi sa ma sune si sa ceara cu mine… Bai frate, de fiecare data cand suna telefonul sarea mosu ca ars de pe scaun, sarea sarea inima in el de bucurie… si cand intreba ala de la capatul firului de mine lua o moaca de ziceai ca vine de la inmormantare… Da fraierul a luat ziarul, a gasit anuntul lui si nu si-a dat seama ca e gresit telefonul… Saptamana urmatoare iarasi a dat anunturl, iarasi a lasat cuponul la vedere, si i-am bifat pe cupon casuta aia ca sa apara 2 saptamani la rand… si iarasi i-am modificat numarul.
Dupa prima saptamana deja isi pierduse de tot optimismul, se purta cumine mai ceva ca si cu un bibelou de portelan… io ii zisesem ca inca nu mi-am gasit alta gazda si el tot mai spera… Asa ca n-a durat mult si m-a abordat el:
– mai gabi, mai, noi ne-am inteles asa de bine, tie nu-ti pare rau ca pleci???
– Pai imi pare nitel rau ca aici e taaare calduros apartamentul… as putea zice chiar ca e mult prea cald in timpul zilei
– pai lasa-i dracu de bani ca ne intelegem noi…
?!? adica?!?!
– Pai hai ca nu-ti mai maresc chiria… pana trece iarna!
– Aha, da la primavara, adica din martie o sa recuperati nu???
– Nuuu, da de unde… hai ma gabi, iti promit io…
– Aaaa, nu ca si-asa 350 de mii e mult prea mult cat dau… in ziar sunt chirii cu 200.
– Mai gabi, 200 nu se poate, da uite ca sa vezi ca sunt intelegator iti reduc la 300 si promit ca te tin pana termini anul doi cu banii astia…
– Aaa, pai io cand am spus 200 m-am referit la asta: (si i-am aratat un anunt incercuit) 200 cu tot cu cheltuieli! –deci fara alte „taxe” suplimentare..
– Aaa, maaaaa tu esti jmecker…se vede ca esti student si ai scoala… da nu pot… hai ca 300 nu e mult, ce naiba, tu nu vezi ca nu imi gasesc chirias pe vremea asta? Ma lasi asa fara chirias in toiul iernii, cand nu mai am pe cine sa gasesc?? Nu vezi ca nu suna nimeni??
– Pai io ce vina am??? Mi-ati promis de atatea ori ca nu imi mai mariti chiria… acum io stiam ca ardelenii sunt oameni dintr-o bucata, io daca zic o chestie- pai io nu imi iau vorba inapoi…
– No bine, daca nu vrei-nu vrei, io nu te pot tine cu forta…
… da imi pare rau si de bani, asa ca…

Apare iarasi anuntul, mai erau trei – patru zile pana sa se incheie sejurul meu la el si i-am dat vestea ca mi-am gasit in alta parte… cu 250 (special l-am mintit! – de fapt dadusem 100 avansul si mai urma sa dau 100) pe luna. La care el a crezut ca a tras cartea castigatoare:
– Pai 250 ??? pt 50 de mii mai putin tu pleci de aici???
– ?!? pai care 50 ca aici pe ianuarie am platit 350, adica 100 mai mult?!?!
– Pai nu ti-am zis ca te tin io cu 300?? Hai ma gabi, inca mai putem schimba lucrurile..
– Aaaa, pai nu se poate… ca i-am promis la omul ala, nu pot sa-l mint asa si sa nu mai merg…mai ales ca dupa aia vine si D-na Lenuta si iar e stresata ca imi uit io cheile, apoi ma intorc dupa portmoneu, apoi uit cursurile.. hihi (am bagat o moaca cu un zambet pana la urechi…)
– Las-o dracu, ca aia vine oricum ca ii place sa se foota, lasa ca o prind io cand nu esti tu acasa…
– Da oricum io i-am dat la om banii…
– Pai ii ceri inapoi!
– Pai nu merge, ca poate i-a cheltuit deja…
– Hai ma gabi, uite tu i-ai dat 250 da? Mie pe ianuarie mi-ai dat 350 … asa ca pe februarie iti suport io pierderea ta de 250 si poti sa stai cu 100 iar din martie cu 250…
… deci tipul era disperat! Am uitat sa adaug ca in ultimele zile rugasem niste colegi sa sune sa intrebe… Si mosu pornea sa explice la telefon ce conditii betooon de lux avea el in casa, deja jubila, era fericit, credea ca a gasit fraieru… Si se desumfla cand ala intreba de pret
– Pai io am zis 300 initial, da primesc chirias si cu 250…
– Aaa, cu 250 – pai la banii astia gasesc garsoniera.. ma gandeam ca vreti asa, 100 -150 ..

Io ascultam in camera si radeam de ma spargeam… Am pus o colega sa intrebe daca in schimbul banilor ni ar dori „alte servicii”
– Ohhh, domnisoara, pai tre-sa veniti aici, sa ne cunoastem, da oricum trebuie si ceva bani…
– Pai ce sa ne cunoastem, io am 21 de ani, studenta 1,75, 65 de kg, arat bine, sunt blonda… ce de fapt ce doriti???
– Aaa pai veniti aici sa ne intelegem sa vorbim… io sunt om serios..
– Pai trebuie sa stiu daca se merita sa vin pana acolo…
– Vai dom’soara, da trebuie sa veniti sa vedeti, mai las si io din pret…
– Domnule, io cred ca m-ati inteles gresit.. adica din pret mai las io…Matale daca vrei sa stau la tine contra „servicii” – pai serviciile astea se platesc.. daca nu vreti – io gasesc barbati virili o gramada…
– Dom’soara… va rog veniti ca e mai complicat sa disutam prin telefon… io va ofer un loc unde sa locuiti…
– Da, si io cer in schimb sa ne intelegem la pret, adica nu se poate sa stau acolo, sa prestez servicii pe gratis, adica asa un 500 pe luna si poate ma mai gandesc…
– Ooooh, dom’soara, da mie imi trebuie bani.. da totusi nu..
– Aaa, pai si mie imi trebuia bani… ca viata de studenta eminenta costa… aveti masina?
Ete-a dracu curva, vrea sa stea la mine si sa o mai si platesc huoooo!!

In fine, inainte sa plec, daca a vazut el ca oricum nu ma mai poate retine, a fost marlan, de fapt magar de tot… Mi-a zis ca de fapt trebuie sa ii dau bani din urma ca el nu se astepta sa plec asa de repede.. cacica el ar fi vrut sa imi ceara nustiu-cate marci pe luna si nu mi a cerut atata.. A vrut sa ma fenteze.. da nu i-a tinut ca i-am zis ca nu-i dau un sfant in plus. I-am explicat ca sunt cu plata cheltuielilor si a chiriei la zi asa ca sa faca bine sa nu mai imi ceara nimic.

Faza dura e ca luat teapa rau de tot… ma intalneam cu el cam o data la 2 saptamani pe strada sau la cantina… si dupa dupa luni inca nu-si gasise chirias. De-abia in Iunie a gasit pe unul care i-a si ciordit ceva din casa…

Numai bine!
Gabii”

*Drepturile de autor aparţin lui Gabii de pe forumul oltcit.ro

Advertisements

5 thoughts on “De-ale studenţiei … altora (3)

  1. Haios Gabi asta, dar tare pampalau. Auzi la el, sa se lase jupuit un an si un semestru de zgarie branza ala. Cel mai tarziu dupa primul semestru trebuia sa o taie, frate. Si ce sa-ti spun, s-a razbunat ca i-a tinut aragazul electric deschis. Pai curentul zice ca-l platea fifty-fifty, asa ca se faulta si pe el la buzunar.
    Io cre ca-l durea in brisca de bani, ca ii veneau de acasa, pe el il ofticau regulile impuse de mosh. Daca muncea pe undeva si isi platea gazda, potolul si facultatea din banii lui, se cara de mult de acolo. Tu tre sa stii mai bine chestiile astea, Sanziano, zi tu daca n-am dreptate.

  2. @Florian e drept ca-ti cam calculezi leu cu leu…dar povestile astea se intamplau in urma cu 10 ani cand studentii nu prea munceau pentru ca inca nu existau atatea posibilitati

  3. nu trebuie judecat cel care a scris asta, omu’ si-a povestit intamplarile studentiei, cu totii suntem mai fraieri sau mai smecheri cateodata, nu poti fi tot timpul la fel.

Cine are păreri,are

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s