Mărţişoare mai cu moţ

Salut! În ciuda faptului ca v-am obişnuit cu povestioarele lui Gabi(care-or sa reînceapă în curând) astăzi m-am gând să vă ofer o alternativă minunată în cazul în care încă n-aţi cumpărat mărţişoare pentru persoane dragi.

Sunt făcute manual de către o prietenă foarte dragă de-a mea şi-au venit tocmai de la Cluj. Fără să mă pierd în detalii vă las să admiraţi :

In forma finala ele au fundita de martisor si sunt prinse pe carton . In cazul in care v-am convins si doriti sa achizitionati vre-un martisor pretul este de 4 lei iar pentru comenzi mai mari ofer si reduceri. Pupuri si imbratisari!

De-ale studenţiei…altora (4.4)

“In fine, de multe ori se mai supara si el de-a binele pe Ovidiu si vroia sa plece- da credeti ca reusea??? Ca il pandea ovidiu, care ii anticipa fiecare miscare: Cand se incalta cu un pantof, ovidiu ii ascundea pe celalalt…apoi se puneau sa caute… Continue reading

De-ale studenţiei ..altora (4.3)

“(…)

gata, m-am linistit, imi sterg lacrimile de la ochi si zic mai departe…

In fine, aproape la fiecare scena de bataie, grasu isi lua portia de suturi, picioare si papuci in cur, iar clampaul isi primea si el vre-o trei-patru palme dupa ceafa. Io eram spectator, arbitru de ring, mai mult nu ma bagam intre Continue reading

De-ale studenţiei…altora(4.2)

“si faceau rost de tigari, suc si cateva pliculete de ness-cafee pt clampau – veneau acasa… si incepea balciul. Intai venea Clampaul la mine la usa… batea respectuos si spunea “buna ziua” si cerea voie sa intre… io bineinteles ca ziceam ca nu-i dau voie, el insista… io refuzam iar el insista…bai frate, insista obsesiv, ca un CD defect care tot repeta aceeasi placa.. “Buna ziua domnul Gabi, ma lasati sa intru…” Continue reading

De-ale studenţiei…altora (4.1)

Salut, continuăm seria poveştilor lui Gabi, doar că în episoade ceva mai scurte:

CLAMPAUL

Episodul asta face parte din perioada petrecuta la grasu in apartament. Ca despre mosu nu imi aduc aminte cu prea mare placere, de aceea am sa ma axez mai mult pe fazele petrecute la Grasu.
Tre-sa incep prin a spune ca Nebunu de gras avea obiceiul cam o data la doua-trei luni sa se sature de viata agitata pe care o ducea acasa (adica trebuia zi de zi sa se trezeasca pe la 2 -3 dup-amiaza si sa mearga la ciordit) si mai lua o pauza care varia intre 3 saptamani si doua luni… In perioada asta mergea la …Capalnasi, la spitalul de nebuni. Acolo avea mancare pe gratis. In plus avea si compania de care avea nevoie. El simtea nevoia acuta sa fie bagat in seama, sa aiba cu cine sa discute, intr-un cuvant: suferea de singuratate! Iar cand stia ca intru in sesiune – isi dadea seama ca nu mai aveam timp sa palavragesc cu el.. asa ca isi lua concediu! Adica isi facea bagajul, se urca in tren si pleca la Capalnas! Iar io ramaneam singur in apartament…. Continue reading