De ce fierbe copilul in mamaligă

Acum ceva timp ieşeam din casă val-vârtej în stilu-mi caracteristic când, gândindu-mă la drumul lung pe care aveam să-l parcurg cu tramvaiul , am zărit cartea asta pe masă. Am calculat urgent dacă intră în gentuţa mea în formă de tub şi, obţinând un rezultat pozitiv, am înşfăcat-o şi-am fugit spre staţie.

Cu siguranţă, în primă fază m-a atras titlul. Ascultasem de nenumărate ori albumul cu acelaşi nume al Adei Milea şi eram foarte curioasă cum e cartea, dar  mai ales cât de bine a fost reprezentată de artistă.

“De ce fierbe copilul in mamaliga”  este un soi de roman autobiografic ce prezintă tumultoasa lume a circului , prin ochii unui copil. Spaimele şi dilemele fetiţei ce întrupează personajul principal al cărţii sunt legate de viaţa de artist de circ strălucitoare în aparenţă dar mereu urmărită de pericole.Copilăria Aglajei se petrecea concomitent cu ultimele decenii comuniste din România şi de aceea din text nu lipsesc trimiterile la realităţile sociale şi politice sau mai exact la “rudele rămase acolo…”.

Am citit-o pe nerăsuflate, încercând s-o percep deopotrivă, prin ochii unui adult şi ai unui copil. Cartea şochează încă de la primele pagini aşa că dacă până acum n-am reuşit să vă conving, o să transcriu un mic fragment :

” 1

Îmi imaginez cerul.

E atât de mare, încât adorm imediat ca să mă liniştesc.

Când mă trezesc, ştiu că Dumnezeu e un pic mai mic decât cerul.Altfel ar trebui, când ne rugăm, să adormim întruna de frică.

Oare Dumnezeu vorbeşte limbi străine?

Poate să se înţeleagă cu străinii?

Sau îngerii stau în cabine mici de sticlă şi fac traduceri?

ŞI EXISTĂ CU ADEVĂRAT CIRC ÎN CER?

Mama spune da.

Tata râde, el are experienţe proaste cu Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu ar fi Dumnezeu, ar trebui să coboare de-acolo să ne ajute, spune el.

Dar de ce să coboare, dacă tot o să ne ducem noi la el mai târziu?

Oricum bărbaţii cred mai puţin în Dumnezeu decât femeile şi copiii, din cauza concurenţei.

Tata nu vrea ca şi Dumnezeu să fie tatăl meu.”

Aglaja Veteranyi s-a născut în România într-o familie de artişti de circ şi a cutreierat multe ţări alături de aceştia, în final stabilindu-se în Elveţia.Romanul “De ce fierbe copilul în mămăligă” a fost publicat în anul 1999 şi tradus în mai multe limbi de circulaţie. Traducerea minuţioasă a cărţii în limba română a fost realizată de Nora Iuga iar punerea “pe muzică” îi aparţine Adei Milea.Spectacolul a fost montat la teatrul Odeon în urmă cu câţiva ani în regia lui Radu Afrim iar Ada Milea s-a ocupat de soundtrack-ul piesei, astfel aparând CD-ul omonim.Ea a  jucat deasemenea şi în rolul surorii vitrege a Aglajei  Cartea o puteţi achiziţiona de aici ,  iar CD-ul e ceva mai greu de găsit dar sunt sigură că la o preumblare prin magazinele de muzică tot mai găsiţi câteva exemplare,până una alta tracklistul poate fi găsit aici.iar pe site-ul artistei cât şi pe you tube puteţi asculta câteva piese.

Eu zic că merită şi v-o recomand cu drag!

Advertisements

8 thoughts on “De ce fierbe copilul in mamaligă

  1. nu mai stiu cum am pus mana pe carte, probabil am imprumutat-o de la biblioteca de sector…si eu tot dintr-o rasuflarea am citit-o! nu pot spune ca m-a socat, dar am fost uimit de limbajul simplu care ascunde in spate o intreaga filosofie! mai pune citate din carte, sa-mi aduc si eu aminte…imi facusem o agenda cu citate din tot felul de carti, dar am lasat-o acasa si acum ii duc dorul…

  2. Eu am vazut mai intai spectacolul lui Radu Afrim acum vreo 5 ani si… din ce mai tin minte, imediat cum s-a terminat am iesit repede afara si mi-am tras sufletul. Aveam nevoie!

    Spectacolul a fost pur si simplu halucinant, m-a tinut lipita in scaun si… nu stiam daca sa plang sau sa rad, pentru ca momentele, triste sau cele de bucurie nebuneasca, se succedau atat de repede, ca o manifestare a unora sau altora era de prisos pentru ca oricum ce venea dupa era exact opusul.
    “Soundtrack-ul” piesei, asa cum ai spus, s-a incadrat perfect in atmosfera si asta, da, e un mare merit al Adei Milea!

    Evident ca, dupa spectacol, primul lucru pe care l-am facut (dintre cele care conteaza, zic:) a fost sa citesc cartea… si atunci mi-am dat seama ca Radu Afrim merita urmarit in continuare in ceea ce face in munca lui… Joi, Megajoy! e un alt exemplu de piesa genial regizata de el.

    Cartea, mica si plapanda, este de o forta coplesitoare! Multumesc ca mi-ai reamintit de ea, am o maaaare pofta sa o recitesc…. dar, o voi face, binenteles, dupa sesiune!:)

    • Eu din pacate n-am vazut piesa si n-am informatii cum ca s-ar mai juca. Cartea am citit-o cum am si spus, din intamplare dar mi-a lasat un gust dulce-amar. Nici eu n-am stiut cum sa reactionez dupa o asa scriitura..

  3. O tot văd pe rafturi, la secţia Polirom. De ce n-am cumpărat-o? Pentru că citisem undeva (sau poate am confundat-o cu altcineva) că scriitoarea s-ar fi sinucis. Am nevoie să diger o informaţie ca asta. Sinucigaşii mi se par fiinţe aflate în afara înţelegerii mele şi nu mă prea atrag. Dar citesc acum pe Wikipedia că ar trăi încă, bine mersi, în Elveţia, aşa că poate o s-o citesc şi eu. 😀
    Ca să vezi ce criterii de lectură pot avea oamenii! 🙂

    • @slvc Aglaja s-a sinucis din 2002, inainte de asta a mai scris o carte ce a predat-o editurii.
      Informatiile tale sunt corecte dar cartea e chiar impresionanta.

Cine are păreri,are

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s