Just a spoon full of sugar..

Helps the medicine go down!

In aceasta zi vreau sa va dau buna dimineata ca-n povesti 🙂 si sa va dedic o melodie de care, eu una, nu ma mai satur.

Oamenii care lucreaza duminica

Oamenii care lucreaza in weekend si mai cu seama duminica au fetele mohorate, studiind mereu oamenii din jur si , cred eu, imaginandu-si ce fac acestia in continuare.

Ratinguri

Uitandu-ma la situatia din ultimele zile treaba sta cam asa: va place cand scriu despre barfe,intamplari din trafic si reviste mondene dar nu va place cand e vorba despre carti. De altfel situatia pare sa fi fost aceeasi mai mereu :).

Asta asaaaa ca sa nu ne mai dam rotunzi si entelectuali 🙂 .

Cocalarii, aracetul si andreaua

V-am mai zis ca seria ” din metrou” n-o sa se termine niciodata?

Cum sa se termine daca exista atatia imbecili pe metrul patrat?!

Tot gandindu-ma ce sa va mai povestesc mi-am amintit de o intamplare petrecuta acum cateva zile, in drumul meu spre Dristor, unde numa’ eu si baietii rai stam :)).

Nu-mi place

Inspirata de o postare de-a sefei cotcodacilor 🙂 , sau mai exact slvc , de zilele trecute si de faptul ca-i musai sa merg cu metroul aproape in fiecare zi m-am gandit sa va scriu despre ce nu-mi place.

Introducerea fiind scurta, sa purcedem:

Iubito, eu ma micsorez…

Citind postarea asta a lui Groparu mi-am amintit de o carte de-a dreptul savuroasa, pe numele ei  ” Iubito, eu ma micsorez…” si scrisa de Pascal Bruckner.

Povestea se contureaza in jurul a doua personaje, reprezentate de Solange si Leon, medici de renume, ce isi traiesc tumultoasa casnicie intr-un cartier din Paris.

Solange,inalta,voluptoasa si Leon, un barbat frumos dar maruntel, cu parul dat pe spate “dupa moda romantica” se intalnesc in facultate si in scurt timp reusesc sa alcatuiasca un cuplu controversat.

“La drept vorbind, Léon nu era chiar atât de scund. Un metru şaizeci şi şase e, totuşi, onorabil. Solange strica armonia cu acel un metru optzeci al ei. Ceea ce amorsa un contrast dat naibii. Numai că soţii transformaseră diferenţa în atu, ba chiar în semn al distincţiei.”

Mondenitati si spor de plictiseala

In asteptarea “fratelui meu din alta mama” ( vezi ilariant ) , ionut , ce promite de vreo saptamana ca se intoarce spectaculos in blogosfera ca sa ” facem bani din www ca manelistii la nuntile de pocaiti” m-am gandit ca daca el poate scrie pe blog despre Andreea Balan nu-i cazul sa ma las mai prejos  🙂 .

Din metrou

Va mai amintiti pataniile din autobuz? Pe vremea cand stateam in Regie sau la Iancului impartaseam cu voi majoritatea pataniilor de prin mijloacele de transport bucurestene.De la nenea ala cu mutantii pana la pisi si iubi, mi se intamplau de toate.

Intre timp nu mai utilizez nici 601, nici misteriosul autobuz 90 si-n general calatoresc cu metroul.

Asadar, m-am hotarat sa reinvemtez “rubrica” aceasta cu patanii din metrou, c-asa-i romanul…sotios.( a se citi shotios 🙂 , sa nu care cumva sa simtiti lipsa diacriticelor 🙂 ) .

Prima din seria pe care o banuiesc a fi lunga se petrecea la statia de metrou Unirii unde coboram,imbufnata si ca

Tot Huidu

Citesc bloguri, multe bloguri si peste tot scrie despre Huidu si al sau accident( cu mici exceptii evident). Citesc si ziare, ma uit si la tv, tot Huidu.

Tatuaje

Din nou la serviciu cu chef de scris si si ceva timp de prisos, tot in lipsa de diacritice, m-am gandit sa vorbim astazi despre tatuaje.

Ca-s mari sau mici, colorate sau clasice, eu le