Cei care mă cunosc în offline, e foarte posibil s-o fi cunoscut şi pe prietena mea, Alec.Cu ea am fost acum vreo două săptămâni la Mini-Prix-ul din Otopeni, să ne căutăm mândre hăinuţe de iarnă şi cizme mai cu ştaif la preţuri pe măsura buzunarelor noastre(şi-acum, ŞOC, deja aud replica “tu îţi iei haine din Mini – Prix? Eww, ce scârbossssss!”).
După o călătorie cu peripeţii şi-o perindare dezamăgitoare printre raioanele muuult prea pline de oameni şi de lucruri, ne-am aşezat resemnate la rând în faţa unui automat cu dulciuri, sucuri şi-alte cele. Am stat ce-am stat, până când am observat că cele două frumoase domnişoare din faţa noastră aveau dificultaţi în greaua încercare la care le supunea tonomatul. Eu, săritoare ca-ntotdeauna, m-am oferit să le ajut dar m-am blocat rapid. Fetele bagaseră monede de 50 de bani acolo unde scrie ” DOAR BANCNOTE DE 1 ŞI 5 LEI” şi încercau să le împingă pe canal ca să îşi cumpere suculeţ fără acid.
Ce să le mai zici în afară de “Zău, frumoase mai eraţi…” ?!
La plecare şi-au cerut scuze că ne-au condus la imposibilitatea de a ne cumpăra suc, mustăcind înspre Alec, care vroia Pepsi. Moment în care ea le-a prezentat, aproximativ, privirea asta:
p.s. Din aceeaşi categorie, citiţi asta vă rog ! 🙂
Sinzilup's Blog 
de ce nu le-ai dat numarul meu de telefon? le explicam cum se introduce treaba-n gaura
Nu m-am gandit, dar bine-ar fi fost! Care altul ar fi putut sa fie potrivit pemtru lamurirea mioarelor?:)
hahaha! chiar zilele trecute am cetit ceva de genul, aici: http://gradinavisata.wordpress.com/2011/11/11/femei-neajutorate/
te pup, Sânzi. uikend frumos să ai!
Multumesc mult, o sa citesc!:)