Tupeul copiilor, spaima parintilor

Am fost, mai acum doua saptamani, la Gradina Zoologica de la marginea mandrei capitale.

Ideea a fost a unor prieteni si, ca sa mai ies din casa, am acceptat bucuroasa. Nu mai fusesem de mai bine de 10 ani, cel putin nu la cea din Bucuresti.

Ce-am gasit acolo nu e greu de imaginat, fiind frig majoritatea animalelor erau in custile lor mici si insalubre. O gorila suparata statea intre peretii a doua incaperi pentru a se apara de privirile nedorite. Mirosul…”imbietor”, dar de inteles in mare parte. Pe geamul a doua maimutele era un text ce suna cam asa “Suntem X si Y, scuzati dezordinea, asa ne jucam noi. Gina si Tina ne fac curat maine” ( cine stie cate “maine” au trecut de-atunci) .Nefiind mare lucru de vazut afara, am intrat in Reptilariu, acolo, chiar dupa primul geam, zaceau doua soparle. Copiii, in culmea bucuriei se lipeau cu fetele de geam si incercau sa mangaie animalutele. Doua bunicute indignate, comentau pe margine: “Copiilor le place (asa a vrut poeta) aratarile astea, ca are jucarii dinalea de plastic. Scarboase creaturi”.

Ideea principala nu era asta dar m-am lungit cum fac mai mereu 🙂 .

Ca sa intelegeti de la ce vine titlul, am ajuns si la sectiunea cu serpi…senzatie facand pitonii si anaconda. Acestia avand diametrul de aproximativ 30 de centimetrii, sau mai bine zis, cat un cap de om…ca nu degeaba pot ne pape pe de-a-ntregul. De frica, ce-i drept, stateam cat mai departe de geam si observam “serpisorii”. Cu toate ca trebuie sa aiba ceva geam securizat, eram sigura ca-s mai frumosi de la distanta. Un val de copii m-a luat pe nepregatite si, aproape, pe sus, navalind peste pitoni si lovind cu pumnisorii lor mici in geamul carnivorilor. Pe moment am inghetat si-apoi am ras nervos la gluma insotitorilor mei, “Un copil, daca vede un sarpe cat asta (N.B. piton) langa picior, se duce sa-l mangaie”.

E clar ca cei mici nu pricep mare lucru si nu poti sa-i convingi prea usor ca nu e bine sa dea cu pumnul/palma in geam dar pe masura ce cresc,dragi parinti, poate c-ar fi bine sa-i invatati lucrurile astea. Sau poate ca-s eu panicata, cum vreti.

Faza cu numarul doi din seria “nazdravanii”, se intampla ieri in parcul “Tineretului” unde ma aflam alaturi de soramea, nepotul din dotare, verisorul acestuia si bunica celor doi. Dupa ce m-a alergat prin tot parcul, micul terorist (dar foarte, foarte dragut 🙂 ) a descoperit niste topogane pentru copii “un pic” mai mari.   Tuburi peste tuburi si etaje peste etaje alcatuiau un complex spre bucuria copiilor si disperarea parintilor.

Normal ca Iustin (nepotul) neinfricat sau nestiutor 🙂 a fugit drept spre una dintre constructiile astea. Dupa ce a urcat la primul nivel, care era foarte aproape de sol, am fost convinsa ca nu se catara el si la “etajul 2”, ca n-are cum, tre sa-i fie frica (precizez ca are 2 ani si jumatate). Nici gand, a inceput sa se catere, iar eu dupa el, incercand sa-l dau jos.N-a fost chip, iar pana sa ajung si eu sus, copilul era intr-unul din cele trei tuburi, cel mai mare, si-mi facea din mana inaintand prin spatii pe care nu puteam patrunde si-n cateva clipe disparea din vedere. Nici una dintre noi n-a vazut prin ce topogan a iesit, esentialul este ca mie mi-a luat 15 minute sa cobor de-acolo iar copilul era inapoi pe unde s-a urcat in aproximativ 5 secunde. Poate ca, povestind, nu pare mare lucru dar ansamblul cu pricina, poate sa-ti dea dureri de cap ca supraveghetor iar pentru copii cred ca e mare distractie.

Asadar, cred ca-i greu sa fii parinte, jos palaria mamelor si tatilor :)!

N-am reusit sa gasesc o poza a acelui loc de joaca si n-am avut inspiratie pe moment ca sa fac una.O idee va puteti face aici, doar ca acelea erau mult mai mari.

O duminica frumoasa si lipsita de incidente :)!

Advertisements

6 thoughts on “Tupeul copiilor, spaima parintilor

  1. Comportamentul lor față de reptile mai are încă o fațetă. Cruzimea lor instinctivă, care ar trebui amendată pentră că mai târziu din rândul lor se recrutează cei care bat sau chinuie animalele. 😦

    • Multumesc pentru vizita @silavaracald, cu ocazia asta mai intru si eu pe blogul propriu 🙂 . Apropo de cruzimea la adresa animalelor, ma uitam astazi la stirea despre ursul care, bolnav fiind, a omorat un om si pe care l-au ucis fara sa stie daca e animalul care “a comis fapta”. Si-asa sunt pe cale de disparitie, e pacat ca-si permit sa traga cu pusca fara sa aiba dovezi. In caz ca reusesc sa ma reapuc de scris, mai am o poveste despre niste catei aflati in posesia unui nenorocit.

Cine are păreri,are

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s