Trenurile patriei

Scurt “reportaj”.
Tin sa mentionez ca de cand mi-s mandră calătoare via tren am trecut prin toate “apele”.

Am venit şi singură în vagoane şi fără loc, am stat pe bagaje, pe holuri, unii peste altii sau pe jos pur si simplu. Mi-am facut prieteni de toate felurile, m-am simtit pe alocuri in pericol, mi-a nins in cap si m-am “topit” de cald.  Nu se poate sa nu cunoasteti aglomeratia din trenurile de mare, care-s foarte amuzante daca ai simtul umorului la tine si esti nitel flegmatic.
In toti anii astia, sa fie vreo 10 de cand merg intensiv, n-am pierdut nici un tren neintentionat. Singurele momente in care-l sunam pe tata sa-i zic ca am “pierdut trenul” s-au petrecut pe plaja, in vama, cand nici macar cortul nu era strans. S-a prins repede de smecherie si incepuse sa-mi calculeze zilele cam asa: ” cat zici ca stai la mare? Doua saptamani? Mai pierzi trenul vreo doua zile, se fac trei pana la urma :)”.
Niciodată… până astă iarnă! Când viaţa sau telefonul mi-a jucat o festă. Urma să plec cu cel mai întârziat tren, pe ruta Bucureşti-Suceava, şi-anume Sofia-Moskova, tren ce are întârzieri de ordinul orelor într-o zi obişnuită. Telefonul meu în acea dimineaţă s-a gândit să “doarmă” sub pernă, i-o fi fost frig pe noptieră?! Esentialul e că ştiam din surse sigure ( SRI, n-aveţi treabă) că întârzie mai bine de 2 ore, aşa că mă hotărâsem sa dorm “putin” mai mult. M-am trezit două ore mai târziu decât presupusa oră de plecare, am realizat că telefonul nu sunase, şi trenul tot nu-şi mişcase fiarele din staţie. E inutil să precizez că la norocul meu am ajuns cu două minute după ce a plecat, de-adevăratelea.
Ce vroiam să povestesc e că acum sunt în acelaşi tren, iar când am sunat azi dimineaţă la gară, de data asta, dorindu-mi să mai întârzie, legile lui Murphy mi-au dat o palmă cu piciorul. Trenul a ajuns la timp. Bine CFR, bine Romaniaaaa!
Acestea fiind zise, eu am o relatie specială cu trenurile, îmi place să călătoresc aşa, chiar dacă din stânga miroase a salam, din faţă mai primesc câte un picior şi tot vagonu-i plin de sarsanale. În dreapta e Teo, măcar atât!
Paşte fericit dragilor!
P.s. V-am spus ca am fost inclusiv într-un tren personal din care oamenii săreau pentru că trenul nu mai oprea in staţii ci doar încetinea puţin?!

Advertisements

2 thoughts on “Trenurile patriei

Cine are păreri,are

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s