Din seria concerte… Aerosmith

Recunosc ca nu ştiu dacă m-aş fi apucat să scriu ceva dacă nu era Seleveceaua să arză de curiozitate.  În acelaşi stil, cu stângăcia-mi cunoscută încerc să vă împărtăşesc câte ceva din experienţa Aerosmith.

Trecând cu vederea cele câteva probleme de sunet, pot să afirm cu tărie că şi vineri seară a fost una dintre acele seri memorabile. În deschiderea concertului Aerosmith au cântat cei din Reamonn, recital despre care n-aş avea ce să spun pentru că n-am luat parte la el iar trupa nu m-a interesat niciodată.
Continue reading

Aerosmith?Anyone?Everyone?

Azi e Aerosmith la Bucuresti!Stim cu totii nu?

Pentru cei ce au bilete si inca nu stiu, locatia concertului s-a schimbat, complexul Zone Arena fiind cel ce va gazdui evenimentul in aceasta seara.Tre sa stiti doar atat NU Romexpo, DA Zone Arena (Zona floreasca, str Barbu Vacarescu 164).

Ne vedem acolo, la ceas de seara …sa ne distram si sa ne bucuram de un concert, sper eu, reusit:).

Distractie placuta!

p.s. va astept cu impresii “de dupa”, pupuri si imbratisari 🙂

Din seria concerte…

Dupa Ac/Dc , Goran Bregovici si Bob Dylan a venit randul lui Eric Clapton sa poposeasca-n Romania. Concertul a fost impresionant. Daca de la Dylan am plecat usor dezamagita sau, asa cum ii ziceam cuiva,  entuziasmata doar de emotia intalnirii, la Clapton a fost cu totul alta poveste. Fara sa fiu vreodata fana infocata a lui, fara sa-i stiu discografia pe de rost am trait un concert cu adevarat minunat.Trecand peste momentul Ac/Dc pentru care si daca n-ar fi fost extraordinar cred ca as fi fost usor subiectiva :), cred ca atat de bine ca la Clapton m-am mai simtit doar la Leonard Cohen in toamna anului trecut.

Eric Clapton si Steve Winwood au facut publicul sa se omogenizeze, sa cante (ce-i drept doar Continue reading

Wanna be… IARMAROC 2010

Iarmaroc 2010, ajuns la ediţia a-II-a se anunţa a fi un festival interesant: 14 scene, 200 de artişti, târguri de gablonţuri, mii de locuri de campare, parcare luminată şi 1000 de oameni responsabili pentru bunul mers al festivalului, totul în mijlocul naturii, într-o fostă bază militară de lângă Urziceni.

Din păcate lucrurile n-au stat  chiar aşa, dacă la început faptul că n-am mai găsit locuri de parcare (decât la 5 km distanţă de locaţia festivalului) l-am pus pe seamă orei târzii la care am ajuns, totul a luat o întorsătură neaşteptată pe parcursul celor 3 zile.

Iniţial, nerăbdători fiind, n-am mai aşteptat tractorul destinat transportului de persoane de la parcare până la intrarea principală (intervalul de o oră şi ceva între curse ne era peste mână) şi-am străbătut aproape veseli cei 5 km pe drum de ţara prin noroi, pe întuneric, visând deja la un mic Woodstock.

Ajunşi acolo am descoperit parcarea luminată despre care se vorbea în prezentare, capacitatea acesteia fiind de maxim 200 de maşini. Am trecut fără probleme de filtrele de la intrare, dar în momentul în care am cerut un program al festivalului ni s-a spus că vor exista doar în următoarea zi.

Ne-am pus corturile şi-am pornit în explorare. Ploaia a speriat mare parte din petrecăreţii … (continuarea aici)