Dacă-i revoluţie, hai că-i festival!

Toata lumea se uită la ştiri cu sufletul la gură. Mama e îngrozită că mă prind huliganii, tata titrează ” Să nu cumva să te duci la universitate” şi-apoi îşi aminteşte că asta-i fix perioada în care-mi petrec ceva vreme pe-acolo 🙂 . Continue reading

Bucuroşi de oaspeţi?

Aşa cum vin mereu în ultimele luni, m-am hotarat sa-mi vizitez parcela din blogosferă după prea multa vreme.  Daca va întrebaţi ce fac sau unde-am disparut adevarul este ca sunt absentă doar aici, altfel stau în umbra blogosferei şi va citesc pe toţi. În stilul caracteristic, nu prea comentez dar exist:). Continue reading

Din seria concerte… Aerosmith

Recunosc ca nu ştiu dacă m-aş fi apucat să scriu ceva dacă nu era Seleveceaua să arză de curiozitate.  În acelaşi stil, cu stângăcia-mi cunoscută încerc să vă împărtăşesc câte ceva din experienţa Aerosmith.

Trecând cu vederea cele câteva probleme de sunet, pot să afirm cu tărie că şi vineri seară a fost una dintre acele seri memorabile. În deschiderea concertului Aerosmith au cântat cei din Reamonn, recital despre care n-aş avea ce să spun pentru că n-am luat parte la el iar trupa nu m-a interesat niciodată.
Continue reading

Din seria concerte…

Dupa Ac/Dc , Goran Bregovici si Bob Dylan a venit randul lui Eric Clapton sa poposeasca-n Romania. Concertul a fost impresionant. Daca de la Dylan am plecat usor dezamagita sau, asa cum ii ziceam cuiva,  entuziasmata doar de emotia intalnirii, la Clapton a fost cu totul alta poveste. Fara sa fiu vreodata fana infocata a lui, fara sa-i stiu discografia pe de rost am trait un concert cu adevarat minunat.Trecand peste momentul Ac/Dc pentru care si daca n-ar fi fost extraordinar cred ca as fi fost usor subiectiva :), cred ca atat de bine ca la Clapton m-am mai simtit doar la Leonard Cohen in toamna anului trecut.

Eric Clapton si Steve Winwood au facut publicul sa se omogenizeze, sa cante (ce-i drept doar Continue reading