Fă-te mamă inginer!

Scurt! Că doar n-am să revin în forţă, aşaaaaa… pe nepusă masă!?

La ora asta, oareşcum târzie, din noapte îmi amintesc de Continue reading

Advertisements

Cine se scoală de dimineaţă..

Doarme mai puţin! Asta bănuiesc că ştim cu toţii. Majoritatea prietenilor mei fac parte din clasa muncitoare. Cu toţii am păţit măcar o dată să nu ne trezim la timp, rămaşi probabil cu obiceiul “sănătos” din facultate, să oprim ceasul ca să mai dormim “numai cinci minute”.Acum e un pic mai dificil, dat fiind faptul că o întârziere mai babană trage după sine uşoare mustrări sau chiar penalizări. Continue reading

Dupa încă două luni..

Scuzaţi-mi tupeul de a întârzia 2 luni la întalnirea cu voi dar pot sa declar cu sinceritate ca am avut prea multe de facut 🙂 .

În altă ordine de idei declar sezonul de concerte deschis şi anul studenţilor amatori de muzica buna abea la început. Aştept sugestii dacă aflaţi de concerte noi, iniţiative faine, proiecte de ecologizare, ture pe Continue reading

De-ale studentiei…altora (6)

Pentru ca am observat ca multa lume crede ca astea sunt pataniile mele,  va reamintesc ca aceste texte sunt preluate de pe forumul oltcit.ro de la un tip Gabi  ce-si istoriseste cu un talent aparte intalnirile din studentie.

Asadar…:

“Hai ca incep alt capitol, da asta va fi format din episoade mai scurte, ca nu am prea mult timp la dispozitie.

Voi povesti acum despre telefonia fixa Romtelecom

Telefonul – Runda I

Cat timp am stat la alalalt (la Mosu) – dupa cum stiti deja, reuseam sa ma incadrez in cele 100 de impulsuri gratuite. Astfel ca atunci cand m-am mutat la Grasu am incercat sa aplic aceeasi formula: El sa plateasca abonamentul si io sa platesc impulsurile. Spre surprinderea mea, cand i-am spus asta lu Grasu el a fost extrem de incantat!
Buun, ma mut io la el, nici nu ma instalasem bine si m-am gandit sa imi duc telefonul meu fix da care avea receptor cu antena… asa ca am cumparat 20 de m de cablu si mi-am tras si io ufirul pana in camera. Practic el isi folosea telefonul de la el din camera (cel cu rotita) iar io m-am decis sa-l folosesc pe celalalt – cu antena si botoane. Prima chestie funny a fost cand am venit cu aparatul si m-a vazut grasu Continue reading

De-ale studentiei…altora (5)

Ne intoarcem la povestile cu Gabii ce au avut atata succes….

“Salutare!

I’m back dupa un zbor cu peripetii… Pt cei ce nu stiu… am zburat de la Frankfurt la Arad cu Malev-ul cu escala la Budapesta. A fost un zbor cu peripetii – care mi-a adus aminte de o emisiune “Taxi-Driver” – mai precis de emisiunea aia cu basini…

Cand m-am dus la “check-in” am cerut loc la geam, si am primit… pe ultimul rand de scaune… chiar in spatele avionului (Boeing 737 -600). Si trebuie sa mai mentionez ca in avion aerul circula din fata spre spate .
Buuu, dupa ce avionul a rulat exagerat de mult pe pista, cam 15 minute , s-a aliniat pt decolare… si taman in alea 7 -8 secunde cat a durat accelerarea ca sa se desprinda de pista, pe unul care era cu trei-patru randuri de scaune mai in Continue reading

De-ale studenţiei…altora(4.2)

“si faceau rost de tigari, suc si cateva pliculete de ness-cafee pt clampau – veneau acasa… si incepea balciul. Intai venea Clampaul la mine la usa… batea respectuos si spunea “buna ziua” si cerea voie sa intre… io bineinteles ca ziceam ca nu-i dau voie, el insista… io refuzam iar el insista…bai frate, insista obsesiv, ca un CD defect care tot repeta aceeasi placa.. “Buna ziua domnul Gabi, ma lasati sa intru…” Continue reading

De-ale studenţiei…altora (4.1)

Salut, continuăm seria poveştilor lui Gabi, doar că în episoade ceva mai scurte:

CLAMPAUL

Episodul asta face parte din perioada petrecuta la grasu in apartament. Ca despre mosu nu imi aduc aminte cu prea mare placere, de aceea am sa ma axez mai mult pe fazele petrecute la Grasu.
Tre-sa incep prin a spune ca Nebunu de gras avea obiceiul cam o data la doua-trei luni sa se sature de viata agitata pe care o ducea acasa (adica trebuia zi de zi sa se trezeasca pe la 2 -3 dup-amiaza si sa mearga la ciordit) si mai lua o pauza care varia intre 3 saptamani si doua luni… In perioada asta mergea la …Capalnasi, la spitalul de nebuni. Acolo avea mancare pe gratis. In plus avea si compania de care avea nevoie. El simtea nevoia acuta sa fie bagat in seama, sa aiba cu cine sa discute, intr-un cuvant: suferea de singuratate! Iar cand stia ca intru in sesiune – isi dadea seama ca nu mai aveam timp sa palavragesc cu el.. asa ca isi lua concediu! Adica isi facea bagajul, se urca in tren si pleca la Capalnas! Iar io ramaneam singur in apartament…. Continue reading