Din seria : Am pile la etajul superior (partea a-II-a)

E clar ca am pile si numarul de la Doamne-Doamne pe speed – dial , am inceput sa iau restantele si sper sa mearga tot asa. In afara de asta sunt racita bocna da sper sa-mi treaca repejor:).

Artistu’ zice ca azi tre sa le zic La multi ani si Anelor, asa ca sa fiti sanatoase, frumoase si iubite :).

Intr-un gang cu waifai

In traducere libera, stau intr-un bar/ceainarie din Suceava cu laptopul in fata si-un ceai cu gheata. M-am certat cu tot ce inseamna reteaua RDS de internet si mi-au taiat ratia 🙂 , noroc de “Gang” local pe care cu sau fara wi/fi il prefer.

Tocmai am realizat ca mi-am pierdut si cei doi fani fidea ai globului personal ,cat despre folkblog cred ca m-as concedia in locul SEFEI mele :).

Ce-am facut in ultima vreme? Am fost /sunt acasa . M-am plimbat si prin Orsova vreo saptamana pentru ca am avut practica deosebitei facultati de Geografie din cadrul Universitatii Bucuresti. Amintirile de-acolo sunt cam blurr daca ma intelegeti :)).  In alta ordine de idei a fost foarte frumos , e de povestit mai pe larg dar asta imediat ce o sa am acces la net de-acasa 🙂 .

Promit ca revin pana una alta urmeaza botezul preaminunatului meu nepot ,actualmente gras , 🙂 si Folk you in Vama Veche.

Be back later

later edit : mi-a fost atrasa atentia ca am uitat sa mentionez de barman-ul dragut din Gang

Ce noapte ,ce zi…

sanziana1Astazi, gandindu-ma la cum a fost noaptea trecuta si ziua de azi mi-am amintit de piesa de la Travka – Ce noapte. Ca deobicei sunt ramasa in urma cu vestile si abea in urma cu 3 zile am aflat ca formatia Travka nu mai exista. Treaba asta face clar parte din categoria RAU, FOARTE RAU si asa muzica in romania e cum e ,daca si formatiile faine se destrama… o sa fim tara manelelor( sau suntem ?! ).

Noaptea a fost in asa fel incat la ora asta din zi sau din seara sa-mi doresc sa adorm si sa ma trezesc numai maine dimineata. N-am facut de altfel nimic deosebit ci doar am stat treaza pana tarziu , m-am plimbat si am jucat poker( ? ). In cursul zilei am avut parte de cateva lucruri care-mi lipseau. Trecand peste trezirea pe care foarte greu am reusit s-o “realizez” si practica , inutila daca ma intrebati , de la facultate am purtat un girls talk de zile mari si-am ras pana m-a durut burta. E clar ca nu mai facusem asta de mult timp si mi-a prins sau ne-a prins bine si mie si Simonei sa depanam amintiri si sa mai stam la un pahar de vorba. In alta ordine de idei tot astazi am record de viewuri pe blog pentru ca toata lumea cauta informatii despre Sinziene si ma gasesc pe mine :)) . In ritmul asta cred ca maine voi avea dublul vizitelor de astazi , sper sa-i fi ajutat pe cei care aveau nevoie de informatii despre sarbatoarea de maine.

Un LA MULTI ANI! avanpremiera si o imbratisare pentru Sinzienele care isi sarbatoresc maine ziua onomastica !

p.s. azi am implinit 100 de postari 🙂 la multi ani si globuletului pe care voi aia 2 vizitatori fideli il accesati 🙂

(credite poza)

N-am murit, da’ deloc , deloc

_twwht30Titlul e de-asa natura pentru ca-n ultima vreme n-am scris suficient si n-am avut grija de blogul asta, motiv pentru care au venit la “sediu” diverse plangeri.

Motivele pentru care “globuletul” meu personal nu-i asa ingrijit si nu mai are aspect de gagica sexoasa  sunt multiple. Treaba cu sesiunea s-o incheiat in sfarsit , acum sunt sigura ca voi avea o toamna aglomerata :). In rest ii fac vizite lungi si dese surorii mele si MARELUI smecher de 2 saptamani iar in timpul ramas lucrez la copilul virtual, pe care multi mi-l injura pentru ca spun ca-i fura o gramada de timp pretios si lumea ma asteapta pe blogul meu (ei da!).

Asadar si prin urmare…dragi cititori fidea :)) treaba-i ca iar m-au apucat melancoliile. C-o fi ploaia sau faptul ca am gasit la magazin guma TURBO , mi-e dor de vremea cand stateam acasa si Bucurestiul era doar o destinatie de vacanta , de copilaria fara probleme , de scoala generala , in general de iresponsabilitate 🙂 .Nu care cumva sa intelegeti ca-s matura acum sau RESPONSABILA:)) ca nu-s , aproape deloc , si-i rau :). Eu visez la calatorii in toata lumea in loc de telefoane, haine si alte gadget-uri de ultima generatie.

Habar n-am …ma simt extraterestra si iar nu ma identific cu persoanele ce ma inconjoara. Nu stiu de ce am “rasturnat” tot naduful pe bucatica mea de teren virtual , ce vina aveti voi ca eu sunt dereglata si nimic nu-mi mai place?:)

p.s. continui sa va rog sa intrati la CONTACT , astept texte daca aveti timp sau chef

Check in

600px-Yellow_check.svg– gata sesiunea!

– inca imi plac negrii( si nu va mai ganditi la terente)

– bookfest – aglomerat si dezorganizat , ok in rest

– concert byron la bookfest intr-o incapere cu lumini roz, mocheta rosie si public stand pe jos(wicked)

– restaurant chinezesc – as vrea sa redecorez locul ala , mancarea foarte buna

– marusia nu stie ce inseamna planetariu, croşet si iele

– caldura ma termina

– maine intru in practica

– joi sper sa fiu mutata cu catel si purcel la suceava

to be continued

Intre copilul virtual si copilul real

Intre doua examene si-o cronica pentru copilul nostru virtual , folkblogul, ma tot gandesc la faptul ca numa maine nu-i poimaine si soramea trebuie sa nasca. Stiu ca asta nu-i postare normala pentru mine si nu asta-i scoppul blogului meu dar sunt atat de emotionata incat am senzatia ,asa cum vorbeam si ma distram cu soramea in urma cu cateva luni, ca odata cu ea o sa nasc si eu …un copil virtual. Tare mult sper sa am nepot sanatos , mandru si sa treaca sesiunea asta fara prea multe probleme.

Pana una alta copilul virtual,care indata implineste un an consuma foarte mult timp si, vorba unei folkiste dragi noua, nu numai timp 🙂 . In alta ordine de idei ma gandesc oarecum cu groaza, oarecum cu chef  la ce vara aglomerata ma asteapta.

Ce sa-i faci e criza, e cald si foarte smarald.

Vesnic musafir pe plaiurile virtuale

Zice-se iar am avut o perioada foarte agitata asa cum imi sta bine mie si celor ce ma inconjoaca. Dupa un 1 mai zbuciumat pentrecut in Vama nostra, asa cum e ea , alaturi de prieteni mai vechi sau mai noi as avea tare multe lucruri de povestit. Totusi parca toate clipele astea nu merg asternute pe www ci asteapta sa fie povestite la o bere intr-un cadru restrans. Ce-a fost e chiar poveste si ce-a urmat n-a fost mai prejos. Zilele din Vama au resit sa ma incarce cu multe energie pozitiva de care aveam musai nevoie. Ajunsa in Bucuresti dupa toata veselia n-am reusit sa stau decat 12 ore datorita faptului ca-n dimineata imediat urmatoare am plecat in practica alaturi de colegii din MEDIUL meu :). Mi-am petrecut ziua de nastere in mare parte pe autocar si n-am crezut c-o  sa fie ceva special ,cand, spre seara datele problemei s-au schimbat. Ne-am trezit inzolati intr-o tabara de copii in mijlocul padurii si-am petrecut pana spre dimineata fara ca nimeni si nimic sa ne deranjeze. Cum nu se putea mai frumos a existat si-o chitara ca sa-mi intregeasca bucuria. Abia acum am cunoscut o multime de oameni faini din facultatea prin care tot bantui de vre-un an si tot ma mir ca nu i-am descoperit pana acum.

Am avut parte de tot ce mi-am dorit si mai mult de atat nu stiu ce-as fi putut sa cer. Va multumesc tuturor pentru zilele astea pe care ni le-am oferit unii altora, poate ca-s usor plictisitoare  sau melodramatica dar eu ma simt mult mai implinita dupa toata perioada asta.

Weekend-uri agitate si multa veselie la-nceput de saptamana

picture-095Pentru ca saptamana trecuta am avut un weekend ceva mai obositor dar plin de zapada si de veselie in muntii Fagaras mi-am petrecut sfarsitul asta de saptamana alaturi de vreo cativa prieteni la vreo cateva partide de whist si-o bere( doua ,trei poate chiar 4:) ).

Inainte sa va pun la curent cu noile evenimente sa ne intoarcem numa’ putin in timp in muntii Fagaras si mai cu seama la cabana Negoiu.

Alaturi de “Pathos”-ul obisnuit de-acum am pornit la drum spre cabana Negoiu intr-o sambata dimineata hotarati sa cucerim muntii. O parte din drumul forestier l-am parcurs cu basculanta despre care sincer va spun ca-i mai tare decat orice carusel din parcul de distractii:) . Pe la 6 fara un sfert am inceput ascensiunea ,mult mai devreme decat ne asteptam. Basculanta cu pricina trebuia sa ne duca pana la o cariera dar fiind zapada prea mare si noi prea multi si prea “sanatosi”:) am fost nevoiti sa intrerupem calatoria in conditii de lux 🙂 cu 13 km mai repede.Drumul pana la cabana Negoiu a fost ceva mai anevoios decat altele cu zapada mare si pante ceva mai abrupte in comparatie cu cele intalnite de mine pana acum. Peisajul era nemaipomenit si spre marea mea bucurie am vazut si capre negre ,o premiera pana acum in propria-mi viata:). Dupa 7 ore si ceva am vazut cabana in fata ochilor si ne-am refugiat care mai de care prin camere sa ne schimbam si sa tragem un pui de somn pana cand incepeau sa rasune chitarile si era musai sa coboram sa le ascultam. Ca sa n-o lungesc prea mult.. a fost un weekend deosebit cu munti, zapada ca-n basme si-un cabanier cam sugubat dar cu multe povesti de zis daca te opreai pret de o clipa sa-l asculti.Seara stelele se vedeau atat de clar incat nu ma mai puteam satura de privit si numai  acolo,la cabana, m-am simtit foarte aproape de cer si de tot ce-i bun si curat.

Intoarsa-n sufocanta Capitala mi-am petrecut o noua saptamana mai mult(sau mai putin) pe la facultate alaturi de colegi si prieteni. Atunci cand ma asteptam mai putin si cand deja ma gandeam ca am invins-o m-a lovit…febra musculara :). Miercuri fiecare pas de-al meu era cu cantec…si cred eu ca toti muschii de la picioare imi erau de beton. Toata tarasenia nu m-a tinut decat pana vineri pentru ca ,pana una alta, urma weekendul si nici un soi de durere nu-i permis in zilele libere:) (asta-i o regula pe care-am inceput s-o aplic cu succes in liceu). Vineri si sambata seara le-am petrecut, asa cum v-am zis deja la inceputul postarii, alaturi de vreo cativa prieteni petrecareti din scoala de munte jucand whist ,la care bineinteles ca mi-am ocupat inca de vineri  un confortabil loc 4 si asa am tinut-o pana duminica. Cele doua zile au fost exact ce-mi trebuia dupa asa o saptamana si-i foarte multumesc grupului vesel pentru ca m-a luat in calcul si deja astept o “data viitoare” 🙂 .

Ca sa-nceapa saptamana cum trebuie m-am gandit ca-i musai sa merg la concertul lui Baniciu de luni din Expirat si sa ma aleg cu o doza sanatoasa de folk ca doar asa-i cand esti dependent:). Nu mica mi-a fost mirarea cand duminica seara una din fetele de la cluj , madre posesoare de blogorevista folkului romanesc,  mi-au calcat pragul virtual intrebandu-ma daca n-as vrea sa intru in echipa lor vesela si sa scriu cronici pentru concertele de folk din Bucuresti. Am acceptat bucuroasa si inca nu-mi vine sa cred(sper numa sa n-aiba prea mare bataie de cap cu mine:)). Luni m-am prezentat “la datorie” si l-am vazut pe corifeul Baniciu , de care-mi era oricum foarte dor, alaturi de Vlady Cnejevici insa pentru mai multe detalii despre concert si daca aveti vreo cateva clipe de prapadit puteti sa-mi cititi cronica aici(cu scuzele de rigoare pentru lipsa de talent scriitoricesc:) ).

Acasa la noi

De-o vreme incoace am o familie de mana a-2-a ceea ce inseamna ca trebuia sa ne gasim si-o casa , a noastra a familiei:), tot de mana a-2-a (si-acum vine reactia ADICA CE VREI SA SPUI?).

In alta ordine de idei stiti cum e in orice familie…”buna , rea e a noastra” asa ca nu-mi ramane decat s-o accept si sa preiau numa chestiile(sau persoanele) bune din ea.

Bineinteles avem si noi , ca mai toate famiile moderne, rude in “strainatate”. Nemurile astea despre care tot vorbesc eu nu prea dau “pe-acasa” asa ca relatiile dintre NOI si ELE sunt destul de…reci(cred ca asta-i cuvantul potrivit).

Casa noastra-i situata undeva in piata Universitatii la numarul 126. Avem ferestre mari si camere spatioase iar pentru membrii fumatori ai familiei, adica aproape toti, avem un loc special amenajat…unde din cand in cand numerosii servitori schimba scrumierele. La noi acasa-i mai mereu o petrecere, muzica rasuna si ne trec pragul tot mai multi musafiri , de cele mai multe ori nici nu-i cunoastem. Musafirii vin in general sa bea o cafea sau sa manance cate  ceva facut de minunatii noastrii bucatari. In general le recomand salatele sau sandwichiurile in rest n-as garanta pentru alte alimente. Sunt sigura ca le este greu sa gateasca pentru o familie asa mare si de-aia unele mancaruri lasa de dorit. 🙂

Chiria nu-i foarte mare, undeva intre 600 si 700 de mii pe zi fara sa punem la socoteala musafirii care musai tre sa contribuie cu cate ceva. In cazul in care n-ati trecut pana acum pe la noi va invitam cu mare drag la…Springtime. Ne gasiti “la mansarda”…in mai toate diminetile cu cate o cafea aburinda in fata si ochii impaienjeniti. In cazul in care am avut cine stie ce “afaceri importante” in decursul diminetii sa fiti siguri ca macar cativa reprezentati ai familiei se aduna sa-si serevasca pranzul dupa ora 14.

Cu drag Grupa 126, Facultatea de Geografie – sectia Stiinta Mediului (categoria lepre 🙂 )

later edit : bai voi v-ati gandit ca Springul are verde pana si pe sigla? (daca nu v-a picat fisa verde = mediu=…lasati-va imaginatia sa zburde:))

91-11154-17_springtime_08