De la flori pentru necunoscatori

Astazi toate florile ar fi trebuit sa petreaca musai 🙂 .  Nu stiu despre voi dar eu m-am trezit tare fain azi dimineata, la Cabana Dochia din Ceahlau, si am fost felicitata de o multime de oameni dragi. Tot astazi am aflat ca-s foarte multi care nu stiu ca sanzienele-s flori asa ca,fara subtilitati, m-am gandit sa scriu cate ceva despre ele 🙂 .

In traditia multor popoare noaptea de sanziene (23 spre 24 iunie) e o noapte magica, in care Portile Cerului se deschid si zanele coboara pe pamant iar Sanziana (Galium verum), floarea cu nume de zeita, este considerata o planta magica, folosita din timpuri stravechi in descantece si leacuri.

Numele sanzienei provine probabil din latinescul “Sancta Diana” iar popular planta mai e denumita inchegatoare sau smantanica, pentru proprietatea ei de a coagula laptele, proprietate evidentiata si de denumirea stiintifica a genului: “Galium” provenit din grecescul “gala” ce inseamna “lapte”.

Traditia spune ca sanzienele au puterea de a indeparta raul si boala. In trecut se puneau flori de sanziene in patul femeilor ce urmau sa nasca, pentru ca se considera ca astfel vor avea o nastere mai usoara; exista legende ce spun ca in ieslea in care s-a nascut Iisus erau, in loc de paie, flori uscate de sanziene.

In noaptea de sanziene se fac manunchiuri de flori de sanziene cu care se impodobesc ferestrele, portile, stresinile caselor, pentru a-i apara pe oameni de duhurile rele si se pun cununi in coarnele vitelor pentru a le feri de rau. Femeile isi pun florile in jurul mijlocului pentru a fi ferite de dureri iar fetele tinere isi impletesc cununi de sanziene pe care le poarta pe cap pentru a fi sanatoase si indragite de baieti. Roua de pe sanziene culeasa in ziua de sanziene se intrebuinteaza in bolile ochilor iar planta intreaga se pune in apa de baie a copiilor pentru a-i intari.

Planta e raspandita in Europa si Asia; creste prin fanete, margini de paduri, tufarisuri, din zona de campie pana in etajul alpin. Are tulpina subtire, in patru muchii, ce ajunge la o inaltime de 30-60 cm, frunze inguste si alungite, grupate cate 7-8 in jurul unui nod si flori mici, albe la specia Galium mollugo si galbene la specia Gallium verum. Florile raspandesc o mireasma puternica, asemanatoare cu a mierii. Sanzienele infloresc din mai pana in septembrie; in scop terapeutic se foloseste partea aeriana,  care se recolteaza in momentul infloririi si se usuca la umbra.

In incheiere le urez tuturor florilor un sincer la multi ani si-i rog sa ma ierte pe cei pe care i-am uitat:).

Advertisements

Parfum de primavara..

resized_primavara_13A dat primavara-n noi…e rost de plimbari cu bicicleta ,iesiri in parc la cate-ul voley sau cate-un grup de prieteni cu o chitara.Gata cu hainele groase! Am inceput sa purtam tricouri si fuste frumoase si  parca zambim mai des . Parcurile-s pline ochi si-i chiar pacat sa stai la scoala/facultate/serviciu pe asa o vreme:).

Renuntand la “apartamentul” din Springtime am inceput sa incingem cate-un whist in Cismigiu. In alta ordine de idei concertele se inmultesc , dupa cum am tot povestit pe folkblog, si-i cazul sa-mi gasesc iubitori de folk prin capitala. Asa ca-i de stiut ca pe unde-i o chitara ma gasiti mai mult ca sigur in primul rand.:)

Weekend-uri agitate si multa veselie la-nceput de saptamana

picture-095Pentru ca saptamana trecuta am avut un weekend ceva mai obositor dar plin de zapada si de veselie in muntii Fagaras mi-am petrecut sfarsitul asta de saptamana alaturi de vreo cativa prieteni la vreo cateva partide de whist si-o bere( doua ,trei poate chiar 4:) ).

Inainte sa va pun la curent cu noile evenimente sa ne intoarcem numa’ putin in timp in muntii Fagaras si mai cu seama la cabana Negoiu.

Alaturi de “Pathos”-ul obisnuit de-acum am pornit la drum spre cabana Negoiu intr-o sambata dimineata hotarati sa cucerim muntii. O parte din drumul forestier l-am parcurs cu basculanta despre care sincer va spun ca-i mai tare decat orice carusel din parcul de distractii:) . Pe la 6 fara un sfert am inceput ascensiunea ,mult mai devreme decat ne asteptam. Basculanta cu pricina trebuia sa ne duca pana la o cariera dar fiind zapada prea mare si noi prea multi si prea “sanatosi”:) am fost nevoiti sa intrerupem calatoria in conditii de lux 🙂 cu 13 km mai repede.Drumul pana la cabana Negoiu a fost ceva mai anevoios decat altele cu zapada mare si pante ceva mai abrupte in comparatie cu cele intalnite de mine pana acum. Peisajul era nemaipomenit si spre marea mea bucurie am vazut si capre negre ,o premiera pana acum in propria-mi viata:). Dupa 7 ore si ceva am vazut cabana in fata ochilor si ne-am refugiat care mai de care prin camere sa ne schimbam si sa tragem un pui de somn pana cand incepeau sa rasune chitarile si era musai sa coboram sa le ascultam. Ca sa n-o lungesc prea mult.. a fost un weekend deosebit cu munti, zapada ca-n basme si-un cabanier cam sugubat dar cu multe povesti de zis daca te opreai pret de o clipa sa-l asculti.Seara stelele se vedeau atat de clar incat nu ma mai puteam satura de privit si numai  acolo,la cabana, m-am simtit foarte aproape de cer si de tot ce-i bun si curat.

Intoarsa-n sufocanta Capitala mi-am petrecut o noua saptamana mai mult(sau mai putin) pe la facultate alaturi de colegi si prieteni. Atunci cand ma asteptam mai putin si cand deja ma gandeam ca am invins-o m-a lovit…febra musculara :). Miercuri fiecare pas de-al meu era cu cantec…si cred eu ca toti muschii de la picioare imi erau de beton. Toata tarasenia nu m-a tinut decat pana vineri pentru ca ,pana una alta, urma weekendul si nici un soi de durere nu-i permis in zilele libere:) (asta-i o regula pe care-am inceput s-o aplic cu succes in liceu). Vineri si sambata seara le-am petrecut, asa cum v-am zis deja la inceputul postarii, alaturi de vreo cativa prieteni petrecareti din scoala de munte jucand whist ,la care bineinteles ca mi-am ocupat inca de vineri  un confortabil loc 4 si asa am tinut-o pana duminica. Cele doua zile au fost exact ce-mi trebuia dupa asa o saptamana si-i foarte multumesc grupului vesel pentru ca m-a luat in calcul si deja astept o “data viitoare” 🙂 .

Ca sa-nceapa saptamana cum trebuie m-am gandit ca-i musai sa merg la concertul lui Baniciu de luni din Expirat si sa ma aleg cu o doza sanatoasa de folk ca doar asa-i cand esti dependent:). Nu mica mi-a fost mirarea cand duminica seara una din fetele de la cluj , madre posesoare de blogorevista folkului romanesc,  mi-au calcat pragul virtual intrebandu-ma daca n-as vrea sa intru in echipa lor vesela si sa scriu cronici pentru concertele de folk din Bucuresti. Am acceptat bucuroasa si inca nu-mi vine sa cred(sper numa sa n-aiba prea mare bataie de cap cu mine:)). Luni m-am prezentat “la datorie” si l-am vazut pe corifeul Baniciu , de care-mi era oricum foarte dor, alaturi de Vlady Cnejevici insa pentru mai multe detalii despre concert si daca aveti vreo cateva clipe de prapadit puteti sa-mi cititi cronica aici(cu scuzele de rigoare pentru lipsa de talent scriitoricesc:) ).

Mi-e dor sa-mi fie dor

blog-modCe-i clar e ca in perioada asta nu mi-e prea dor sau prea drag de nimeni si nu-mi place sa ma simt asa.

Mi-e dor sa-mi fie dor….sa ma gandesc si sa numar zilele pana la o reintalnire. Am inceput sa ma uit la filme romantice,siropele si alte prostii numa ca sa-mi dea mie senzatia ca-i posibil, macar in filme, ca  relatiile sa fie perfecte si totul sa aiba happy end. Astazi m-am plimbat prima data dupa multi ani prin Gradina Botanica. Uitandu-ma in jur mi-am dat seama ca-i locul perfect pentru o plimbare romantica . Mie mi se pare ca primavara sentimentele oamenilor infloresc odata cu florile si cred ca-i momentul potrivit in care sa te indragostesti daca iti gasesti persoana potrivita.

E un singur om de care mi-e grozav de dor si as vrea sa-l am mai aproape dar probabil ca asta n-o sa se mai intample niciodata.Cel mai tare ma enerveaza ca-i distanta prea mare ca sa ma urc in primul tren sau sa ma hotarasc azi si sa plec maine. De cele mai multe ori cand dorul e prea mare si nu ma lasa sa respir ma uit la un anumit film sau ascult o melodie si ma linistesc amintindu-mi de casa cu geamuri mari si barul de la malul marii..

Nu-mi dau seama daca ma las influentata de dorul asta unic in perioada despre care tot povestesc dar zilele trecute m-a izbit ideea ca trebuie sa devin ceva mai eleganta si ca din cand in cand sa ma afisez cu fusta si pantofi cu toc.

Dar pana atunci… daca nu gasiti legatura dintre toc si dor, si-aveti inca putin timp de prapadit la mine pe blog, va puteti intoarce la o postare ceva mai veche de-a mea dand click pe inceputul propozitiei.

Repetitia e mama invataturii…

54d1..ar zice draga noastra profesoara de istoria romanilor dinainte si dupa tovaras,ce-i drept, regim “sanatos” in care ea a crescut si s-a format.
Ce te faci insa cand n-ai ce sa repeti? In mod normal trebuie sa te apuci de invatat, sa lasi “chiolhanurile” si sa te pui cu burta pe carte..lucru imposibil de realizat pentru mine cel putin deocamdata.
Uitandu-ma in jur observ ca nu-s numai eu in oala asta de tocanita intelectuala… ne cam bat examenele la usa si noi fugim pe geam. Multi ar da vina pe “astenia de primavara” ca vorba aia…cand e asa frumos afara parca ti-e si mila sa nu iesi la o plimbare, sa te mai vada si soarele.
Ca un facut tot in perioada asta deosebita se mai nimereste ba un concert, ba o “deplasare” si-ar fi pacat sa le ratezi .
Eu inca astept sa-mi intre si anume morcovul bine…daca se poate cu tot cu frunze ca poate asa reusesc sa ma mobilizez.
Pana una alta s-aveti o primavara minunata si-un drum insorit ca si Goethe zicea “o privire-n carti si doua-n viata”.