Cine moare?

…pentru multi dintre voi o sa fie patetica iar pentru multi dintre noi e un soi de ceas desteptator

CINE MOARE?

de PabloNeruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
“responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim… Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi…

Advertisements

Iertarile

De mai bine de doi ani , de cand am blog , versul “Eu, tristul, cel mai liber dintre toti” troneaza pe prima pagina, negasind vreodata unul mai potrivit, sa-l inlocuiasca. Undeva pe la inceputuri se gasesc ratacite vreo doua strofe din aceasta poezie dar astazi am decis s-o public ,aproape, in intregime. Se numeste “Iertarile” si este scrisa de Adrian Paunescu iar daca va place puteti s-o ascultati pe acorduri de chitara interpretata de Ducu Berti.


Iertarile

tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
că ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi

văd lumea prin lunete măritoare
şi vad grădini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
şi în urechi am continentul rock

[…]

ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi

[…]

ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi

Rewind

arts-graphics-2006_1173562aA venit gasca ( a se citi gaşca nu gâsca 🙂 ) vesela si folkglobista din Cluj, in ordine aleatorie una bucata Aluna metamorfozata-n sefa, un miraj ametitor, o lucie si-un cantafabule . Ne-am preumblat pe la Leonard Cohen , la concert, si vaiiii cum poate sa cante …cred ca am mai fi stat acolo inca pe-atat si oboseala nu ne-ar fi ajuns. Cum bine zicea Lucia …cred ca pentru el cuvantul potrivit e impecabil…si as mai adauga DEOSEBIT(pentru cunoscatori) :).

Mai spre miezul noptii , inca sub influenta Cohenului …ne-am mutat in Iron City unde ne-am folkfrate si foreverfolk (tot folkblogu-i miez 🙂 )  pana spre orele 2-3 ale diminetii.Ne-am sarbatorit sefa , am spus iar bancul despre ce si cum au grupurile noastre de folk :)) si chiar si asa rupte/rupti de oboseala ne-am bucurat de reintalnire .

Acum pentru mine-i dimineata si spre marea mea dezamagire am ceva mai multe tampenii in cap decat mi-as fi dorit, o durere infundata in adancul sufletului si-un chef cu “NU” in fata de invatat.

Aaa..o rugaminte am!Sa fiti veseli!

N-am murit, da’ deloc , deloc

_twwht30Titlul e de-asa natura pentru ca-n ultima vreme n-am scris suficient si n-am avut grija de blogul asta, motiv pentru care au venit la “sediu” diverse plangeri.

Motivele pentru care “globuletul” meu personal nu-i asa ingrijit si nu mai are aspect de gagica sexoasa  sunt multiple. Treaba cu sesiunea s-o incheiat in sfarsit , acum sunt sigura ca voi avea o toamna aglomerata :). In rest ii fac vizite lungi si dese surorii mele si MARELUI smecher de 2 saptamani iar in timpul ramas lucrez la copilul virtual, pe care multi mi-l injura pentru ca spun ca-i fura o gramada de timp pretios si lumea ma asteapta pe blogul meu (ei da!).

Asadar si prin urmare…dragi cititori fidea :)) treaba-i ca iar m-au apucat melancoliile. C-o fi ploaia sau faptul ca am gasit la magazin guma TURBO , mi-e dor de vremea cand stateam acasa si Bucurestiul era doar o destinatie de vacanta , de copilaria fara probleme , de scoala generala , in general de iresponsabilitate 🙂 .Nu care cumva sa intelegeti ca-s matura acum sau RESPONSABILA:)) ca nu-s , aproape deloc , si-i rau :). Eu visez la calatorii in toata lumea in loc de telefoane, haine si alte gadget-uri de ultima generatie.

Habar n-am …ma simt extraterestra si iar nu ma identific cu persoanele ce ma inconjoara. Nu stiu de ce am “rasturnat” tot naduful pe bucatica mea de teren virtual , ce vina aveti voi ca eu sunt dereglata si nimic nu-mi mai place?:)

p.s. continui sa va rog sa intrati la CONTACT , astept texte daca aveti timp sau chef

Festivalllllll

Sunt matusaaaaa!Am un nepot super smecher de 3 kg 400!

Mamica lui bebe s-a chinuit un pic dar acum e mai bine. Tatal e ok ,alearga pe holurile spitalului in balon(halat) verde . Eu sunt terminata… am asteptat alaturi de tatic inca de dimineata fara sa avem prea multe informatii.

Stop.

Intre copilul virtual si copilul real

Intre doua examene si-o cronica pentru copilul nostru virtual , folkblogul, ma tot gandesc la faptul ca numa maine nu-i poimaine si soramea trebuie sa nasca. Stiu ca asta nu-i postare normala pentru mine si nu asta-i scoppul blogului meu dar sunt atat de emotionata incat am senzatia ,asa cum vorbeam si ma distram cu soramea in urma cu cateva luni, ca odata cu ea o sa nasc si eu …un copil virtual. Tare mult sper sa am nepot sanatos , mandru si sa treaca sesiunea asta fara prea multe probleme.

Pana una alta copilul virtual,care indata implineste un an consuma foarte mult timp si, vorba unei folkiste dragi noua, nu numai timp 🙂 . In alta ordine de idei ma gandesc oarecum cu groaza, oarecum cu chef  la ce vara aglomerata ma asteapta.

Ce sa-i faci e criza, e cald si foarte smarald.

Parfum de primavara..

resized_primavara_13A dat primavara-n noi…e rost de plimbari cu bicicleta ,iesiri in parc la cate-ul voley sau cate-un grup de prieteni cu o chitara.Gata cu hainele groase! Am inceput sa purtam tricouri si fuste frumoase si  parca zambim mai des . Parcurile-s pline ochi si-i chiar pacat sa stai la scoala/facultate/serviciu pe asa o vreme:).

Renuntand la “apartamentul” din Springtime am inceput sa incingem cate-un whist in Cismigiu. In alta ordine de idei concertele se inmultesc , dupa cum am tot povestit pe folkblog, si-i cazul sa-mi gasesc iubitori de folk prin capitala. Asa ca-i de stiut ca pe unde-i o chitara ma gasiti mai mult ca sigur in primul rand.:)