Dar pana atunci…

…o sa crestem mari si-o sa am un bar la malul oceanului , un bar pentru oameni de afaceri si V.I.P.-uri, cu mobila de lemn de culoare inchisa si cu ferestre spre plaja. O sa incep sa port haine businness, multe deux piece-uri, pantofi cu toc si poate o sa fiu ceva mai slaba.. in cele mai multe dimineti o sa ma uit cum in parcarea din fata barului opreste o masina decapotabila , poate neagra. Din ea o sa coboare un tip la patru ace…mereu in costum, uneori cu o cravata mov si-apoi o sa intre in bar, intotdeaua zambind ,uitandu-se in jur cu superioritate, salutand pe unii si altii in drumul spre bar. O sa-l intampin cu drag ca pe un vechi prieten si-o sa-i fac personal un cocktail non-alcoolic albastru, niciodata n-o sa-l las pe tipul de la bar sa-l pregateasca pentru el. O sa vorbim mult si la finalul discutiilor o sa ma intrebe mai mereu daca merg acasa …si-o sa plecam impreuna spre o casa, tot pe plaja ,cu camere colorate si geamuri mari….si uite-asa povestea continua, trebuie.

Asta nu-i un “la revedere” , e varianta mea de “bun gasit” chiar daca nu-mi seamana deloc.

Cu drag

Mama,copilul si prostia

Pentru ca n-am chef de invatat si pentru ca am citit blogul unei prietene dragi mi-am amintit de primele mele contacte cu “prostiile” .

In prima faza “prostiile” erau injuraturile care la mine in casa au fost sunt si vor fi subiect tabu, cand l-am auzit pe tata prima data zicandu-i cuiva la telefon “ce te fute grija?”, chit ca aveam 17 ani, am ramas profund marcata. Ce sa mai zic de mama pentru ca orice expresie de genul “dute la dracu” spusa din an in pasti ma face sa tresar.

Prezentarea “problemei” fiind facuta va dati seama ca nici parintii nu erau prea bucurosi daca isi auzeau copilul injurand, drept care atunci cand mi-am adunat eu toate fortele si i-am zis unui baiat sa se duca de unde numa mama lui l-a scos…am facut-o pe scara blocului. Ghici ciuperca ce-i? “Deosebita adresare” a ajuns la urechile TATALUI…nu exista nenorocire mai mare la vremea respectiva decat sa afle tata cand eu fac PROSTIA. Omu’ nervos m-a luat de o aripa si m-a dus la mama sa-i povestesc si ei ce am zis de alta mama dar saraca, blanda si buna a zis sa ma lase ca-s mica si m-a salvat din mainile “dusmanului”.
Varsta intrebarilor nu ma ocolit nici pe mine asa ca venind intr-o zi foarte mandra acasa ii trantesc mamei frumusete de intrebare ” mama ce-i ala un prezervativ?” ….asta dupa ce soramea imi spusese deja ca prezervativul se pune pe limba ca sa nu faci copii , raspuns de care nu eram deloc multumita. Mama, prezenta fina, mi-a zis o varianta ceva mai aproape de adevar si anume ca prezervativul se pune pe cocosel la baietei cand sunt bolnaviori. Foarte tarziu mi-am dat eu seama ca mama avea atunci mare dreptate pt ca pe baietei daca-i lasi “porniti” se cheama ca-s bolnaviori, boala insemnand durere , durerea …intelegeti voi.
Dupa ce am crescut ceva mai marisoara, vara, aveam un obicei nou …mergeam cu copiii la furat porumb dupa care il prajeam in spatele blocului si sa vezi distractie cand ne prindea baba la furat alerga cu varga dupa noi.

Tata e dezamagit si acum ca nu-s baiat dar cred ca se consoleaza cu faptul ca am facut aproape toate prostiile “de baiat” …am fugit de la scoala , m-am batut etc etc.
Daca tot mi-am facut “firma” asa frumoasa acuma hai sa va si salut din mers.
Jos palaria!

Ce nu-mi place mie la trenuri si la oamenii din trenuri

la trenuri nu-mi place ca:
– sunt jegoase, mare parte din ele
– vara au intarzieri mari ca se dilateaza sinele
– iarna e prea frig
– vara e prea cald
– miroase urat
– cosurile de gunoi din compartimente sunt mereu pline
la UNII oameni din trenuri nu-mi place ca:
– nu se spala DECI put
– pe principiul “ce nu-i al meu nu conteaza” strica, rup , murdaresc sau fura din/in tren
– chiar daca iti cunosc limba vorbesc in alta limba ca sa para interesanti sau sperand ca tu n-o sa intelegi nimic

Concluzia e ca-mi place tare mult sa merg cu trenul depinde numa de companie si de stare.Intr-o companie placuta uiti de toate prostiile astea pe care le-am debitat eu mai sus.
Va salut , cu respect!

putin RESPECT?!

N-o sa inteleg niciodata , da niciodata , de ce accepta fetele si femeile in general vorbe urate , jigniri si lovituri de la “partenerii” lor de viata.
Mama ar spune ca-i vorba de o anumita categorie sociala…ca femeile fara prea multa educatie si care au bine intiparit in minte ca barbatu-i “fruncea” si le-a zis mama ca tre sa-l respecte pana la Dumnezeu si inc-o statie indiferent de circumstante. Ei bine …nu!Femei cu educatie, femei cu facultate si cu respect din partea celorlalti se lasa calcate in picioare si nu pentru ca nu-s educate ci de frica , din lasitate…sau cine stie ce alte motive.
Poate ca la cele casatorite si cu copii au motive ceva mai serioase, chiar daca nu-s de acord de nici o culoare cu replica vesnica “ramanem impreuna pentru copil”pentru ca nu-i mediu sanatos ala in care copilul isi vede tatal lovindu-i mama si vorbindu-i urat iar mama raspunzand la loviturile si la injuriile tatalui. Daca femeile astea isi mai gasesc justificari…cele tinere si fara obligatii de ce accepta?! N-or mai fi barbati( toate ar raspunde acum “nu ca ai nostrii”) si inca unii care sa va trateze cu mai mult respect?!

Sa va povestesc acum unde-i “izvorul” pledoariei cu care v-am plictisit mai sus…
Astazi l-am auzit intamplator pe un “crai” mioritic vorbindu-i prietenei lui ca si cum ar fi fost ultima carpa, n-o scotea din proasta si din cretina…o baga numai de unde mama a scos-o, o brusca iar ea statea cu capul plecat si tacea iar oamenii nu cred c-aveau mai mult de 20 de ani. Cel mai sigur o sa ziceti ca n-am de unde sa stiu ce i-a facut tipa tipului dar nici macar asa …barbat fiind nu trebuie sa-ti masori puterea cu o femeie care din start e mai “slaba” ca tine.

Tot respectul , toata stima!